Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea este o colecție de eseuri care oferă o explorare cuprinzătoare a vieții, operei și influențelor lui John Cage. Acesta acoperă o gamă largă de subiecte legate de impactul lui Cage asupra diferitelor discipline artistice și reflectă asupra filosofiei și metodelor sale. Eseurile sunt editate de Marjorie Perloff și includ contribuții din partea mai multor cercetători.
Avantaje:Eseurile sunt descrise ca fiind viguroase și minunate, oferind o privire amplă asupra influenței lui Cage asupra mai multor forme de artă, inclusiv muzică, poezie și performance. Eseul biografic despre începuturile vieții lui Cage este lăudat în special pentru profunzimea sa. Cartea este considerată o contribuție semnificativă la studiile Cage, cu o abordare mai academică care o face esențială pentru oricine dorește să învețe despre Cage.
Dezavantaje:Unii recenzenți sugerează că tonul poate fi prea academic și mai puțin romantic decât studiile anterioare, ceea ce o poate face mai puțin accesibilă cititorilor ocazionali. Există, de asemenea, o mențiune a unui limbaj figurativ complex care ar putea necesita o lectură atentă.
(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
John Cage: Composed in America
Conținutul cărții:
Când marele avangardist John Cage a murit, chiar înainte de a împlini optzeci de ani, în 1992, era deja subiectul a zeci de interviuri, memorii și discuții despre contribuția sa la muzică, teoria muzicii și practica interpretării. Dar Cage nu s-a considerat niciodată doar (sau chiar în primul rând) un compozitor; el a fost poet, artist vizual, gânditor filosofic și un important critic cultural.
John Cage: Composed in America este prima lucrare care abordează "celălalt" John Cage, un tratament revizionist al modului în care Cage însuși a compus și a fost "compus" în America. Cage, după cum atestă aceste eseuri originale, este o figură contradictorie. Discipol al lui Duchamp și Schoenberg, Satie și Joyce, el a creat compoziții care subminează unele dintre principiile centrale ale acestor artiști și apoi și-a atribuit propriile teorii compoziționale "tradiției" lor. American în stilul Emerson-Thoreau, el și-a câștigat în mod paradoxal cel mai mare public în Europa. Artist californian liber, Cage s-a angajat să respecte o etică severă a muncii și o disciplină fermă, în special disciplina budismului Zen.
Urmărind textul prelegerii-poem a lui Cage "Suprapopularea și arta", susținută la Stanford cu puțin timp înainte de moartea sa și publicată aici pentru prima dată, zece critici răspund provocării reprezentate de complexitatea și contradicția expuse în lucrările sale variate. În conformitate cu interdisciplinaritatea lui Cage, criticii abordează această operă dintr-o varietate de discipline: filosofie (Daniel Herwitz, Gerald L. Bruns), biografie și istorie culturală (Thomas S. Hines), teoria jocurilor și a haosului (N. Katherine Hayles), cultura muzicală (Jann Pasler), istoria operei (Herbert Lindenberger), critică literară și de artă (Marjorie Perloff), poetică culturală (Gordana P. Crnkovic, Charles Junkerman) și practică poetică (Joan Retallack). Dar astfel de etichete sunt ele însele limitative: fiecare dintre eseuri stabilește granițe doar pentru a le depăși în punctele cheie. Cartea reprezintă astfel, pentru a folosi expresia lui Cage, un "început cu idei" atât de necesar.
