Marginea ironiei: Modernismul în umbra Imperiului Habsburgic

Recenzii ale cititorilor

EDGE OF IRONY de Marjorie Perloff explorează conceptul de „austro-modernism” prin eseuri despre șase scriitori importanți din Imperiul Austro-Ungar. Deși prezintă lecturi atente și pătrunzătoare ale autorilor prezentați, unii cititori au considerat că definiția generală a austro-modernismului este neclară. Cartea evidențiază teme precum ironia, complexitatea culturală și lupta scriitorilor într-un context post-imperial.

⬤ Analiza aprofundată a șase scriitori influenți (Kraus, Roth, Musil, Canetti, Celan, Wittgenstein) conectați la austro-modernism.
⬤ Oferă o perspectivă unică asupra multiculturalismului și ironiei în literatura din Imperiul Austro-Ungar.
⬤ Stilul de scriere captivant și perspectivele culturale bogate o fac accesibilă și informativă.
⬤ Ediția hardcover este bine produsă, cu ilustrații de calitate.

⬤ Lipsa unei definiții clare și convingătoare a „austro-modernismului” poate fi frustrantă pentru cititori.
⬤ Unii autori importanți (de exemplu, Kafka) sunt excluși, ceea ce poate dezamăgi cititorii care caută un studiu cuprinzător.
⬤ Capitolul despre Wittgenstein este perceput ca fiind cel mai slab contribuitor la teza generală.
⬤ Există probleme minore de corectură în text.

(pe baza a 8 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Edge of Irony: Modernism in the Shadow of the Habsburg Empire

Conținutul cărții:

Printre scriitorii și gânditorii străluciți care au apărut din lumea multiculturală și multilingvă a Imperiului Austro-Ungar s-au numărat Joseph Roth, Robert Musil și Ludwig Wittgenstein. Pentru ei, trauma Primului Război Mondial a inclus pierderea bruscă a entității geografice în care se născuseră: în 1918, imperiul a fost dizolvat peste noapte, Austria rămânând o republică mică și fragilă care avea să reziste doar douăzeci de ani înainte de a fi anexată de cel de-al Treilea Reich al lui Hitler.

În această reconsiderare majoră a modernismului european, Marjorie Perloff identifică și explorează lumea estetică care a apărut din molozul Vienei și din alte foste teritorii habsburgice - un „austro-modernism” care a produs un corp important de dramă, ficțiune, poezie și autobiografie. Perloff explorează lucrări care variază de la drama lui Karl Kraus The Last Days of Mankind și memoriile lui Elias Canetti The Tongue Set Free până la caietele lui Ludwig Wittgenstein și poezia lirică a lui Paul Celan.

De-a lungul lucrării, ea arată că literatura austro-modernistă se caracterizează mai puțin prin invențiile formale și tehnice ale unui modernism familiar în opera lui Joyce și Pound, Dada și Futurism, decât printr-o ironie radicală sub o suprafață aparent convențională, un sentiment acut al exilului și o sensibilitate mai erotică și mai quijotică decât cea a contemporanilor săi germani. Sceptic și deziluzionat, austro-modernismul preferă să pună întrebări decât să formuleze răspunsuri.