Istoria nebuniei

Recenzii ale cititorilor

Recenzile evidențiază „Istoria nebuniei” a lui Michel Foucault ca o lucrare importantă și profundă care explorează evoluția de-a lungul timpului a percepției societății asupra nebuniei. Lucrarea este lăudată pentru traducerea sa excelentă și pentru ușurința în lectură, în ciuda lungimii și complexității sale. Cititorii apreciază profunzimea analizei istorice și perspectivele filosofice, subliniind relevanța acesteia pentru înțelegerea bolilor mintale și a normelor societale. Cu toate acestea, unii recenzenți au remarcat densitatea cărții, divagațiile ocazionale și dificultățile de înțelegere a argumentelor teoretice ale lui Foucault.

⬤ Traducere excelentă, ușor de citit și bine adnotată.
⬤ O analiză istorică aprofundată a viziunii societății asupra nebuniei.
⬤ Perspective provocatoare asupra tratamentului și percepției bolilor mintale.
⬤ O lucrare cuprinzătoare care este esențială pentru entuziaștii lui Foucault și pentru publicul academic.
⬤ Versiunea completă oferă o înțelegere mai completă în comparație cu edițiile anterioare.

⬤ Cartea este extrem de densă și dificil de urmărit, în special pentru cititorii ocazionali.
⬤ Unele secțiuni sunt incoerente sau încărcate cu jargon teoretic complex.
⬤ Exemplarul fizic este greu și poate fi greu de manevrat.
⬤ Erori tipografice ocazionale observate în publicație.

(pe baza a 32 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

History of Madness

Conținutul cărții:

Când a fost publicat pentru prima dată în Franța, în 1961, sub titlul Folie et Deraison: Histoire de la Folie a l'age Classique, puțini auziseră de un filosof de 34 de ani pe nume Michel Foucault. În momentul în care o ediție engleză prescurtată a fost publicată în 1967 sub titlul Nebunie și civilizație, Michel Foucault zguduise lumea intelectuală.

Această traducere este prima ediție în limba engleză a textelor franceze complete ale primei și celei de-a doua ediții, inclusiv toate prefețele și anexele, unele dintre ele nefiind disponibile în ediția franceză existentă.

Istoria nebuniei începe în Evul Mediu cu descrieri vii ale excluderii și închiderii leproșilor. De ce, se întreabă Foucault, atunci când leprozerii au fost golite la sfârșitul Evului Mediu, au fost transformate în locuri de detenție pentru nebuni? De ce, în decurs de câteva luni în 1656, unul din o sută de oameni din Paris a fost închis?

Trecând în mod strălucit de la Descartes și gândirea iluministă timpurie la fondarea Spitalului General din Paris și la munca primilor psihiatri Philippe Pinel și Samuel Tuke, Foucault se concentrează pe tot parcursul cărții nu numai pe analizele științifice și medicale ale nebuniei, ci și pe valorile filosofice și culturale atașate nebunului. De asemenea, el ne îndeamnă să recunoaștem forțele creatoare și eliberatoare pe care le reprezintă nebunia, bazându-se în mod strălucit pe exemple din Goya, Nietzsche, Van Gogh și Artaud.

Istoria nebuniei este o lucrare inspirată și clasică care ne provoacă să înțelegem nebunia, rațiunea și puterea și forțele care le modelează.