Sexualitatea: Prelegerile de la Clermont-Ferrand din 1964 și Vincennes din 1969

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Michel Foucault „Sexualitatea: The 1964 Clermont-Ferrand and 1969 Vincennes Lectures” este o examinare profund academică și minuțioasă a sexualității, reflectând asupra contextului istoric al homosexualității și asupra percepției acesteia în timpul prelegerilor din anii 1960. Deși materialul este complex și bine adnotat, este posibil să nu fie potrivit pentru cititorii ocazionali, fiind necesar un angajament de a se angaja în limbajul și conceptele sale riguroase.

⬤ - Explorare academică minuțioasă și aprofundată a sexualității
⬤ - Conținut interesant și intrigant pentru cei interesați de cultură și sexualitatea umană
⬤ - Bine documentat, cu adnotări abundente
⬤ - Potrivit pentru utilizarea în contexte educaționale, cum ar fi sălile de clasă și bibliotecile
⬤ - Se adresează cititorilor cu un interes puternic pentru filosofie și istorie culturală.

⬤ - Conținutul poate fi inaccesibil și dificil pentru unii cititori
⬤ - Limbajul riguros și formal ar putea descuraja cititorii ocazionali
⬤ - Nu este o lectură ușoară, potențial copleșitoare pentru cei care nu sunt familiarizați cu discursul academic.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Sexuality: The 1964 Clermont-Ferrand and 1969 Vincennes Lectures

Conținutul cărții:

Cartea lui Michel Foucault Istoria sexualității - al cărei prim volum a fost publicat în 1976 - exercită o influență vastă asupra științelor umaniste și sociale.

Cu toate acestea, interesul lui Foucault pentru istoria sexualității a început încă din anii 1960, când a ținut două cursuri pe această temă. Aceste cursuri oferă o perspectivă crucială asupra dezvoltării gândirii lui Foucault, dar au rămas nepublicate până de curând.

Această carte prezintă pentru prima dată în limba engleză prelegerile lui Foucault despre sexualitate. În prima serie, ținută la Universitatea din Clermont-Ferrand în 1964, Foucault se întreabă cum ajunge sexualitatea să fie constituită ca un corp de cunoștințe științifice în cadrul culturii occidentale și de ce a derivat din analiza "perversiunilor" - morbiditate, homosexualitate, fetișism. Cursul ulterior, ținut la universitatea experimentală din Vincennes în 1969, arată cum teoriile lui Foucault au fost reorientate de evenimentele din mai 1968; el se reorientează asupra naturii reglatoare a discursului sexualității și asupra modului în care acesta servește scopurilor economice, sociale și politice.

Examinând creatorii de utopii politice și literare din secolele XIX și XX, de la Sade la Fourier și Marcuse, care au încercat să integreze sexualitățile "naturale", inclusiv formele transgresive, în viața socială și economică, Foucault elaborează o dublă critică a naturalizării și eliberării sexualității. Împreună, prelegerile acoperă o gamă largă de interese, de la anormalitate la heterotopii și ideologie, și oferă o perspectivă fără precedent asupra evoluției gândirii transformative a lui Foucault asupra sexualității.