Lumină și întuneric

Recenzii ale cititorilor

În general, cartea „Lumină și întuneric” de Soseki este lăudată pentru narațiunea sa captivantă și traducerea sa magistrală, subliniind dezvoltarea complexă a personajelor și temele captivante. Cu toate acestea, unii cititori remarcă faptul că natura neterminată a cărții poate lăsa anumite așteptări neîmplinite.

⬤ Narațiune captivantă și absorbantă care menține o tensiune dramatică ridicată.
⬤ Explorare profundă a personajelor și interacțiuni complexe între personaje.
⬤ Traducere proaspătă și fluidă realizată de John Nathan, care face textul mai accesibil.
⬤ Ediție cu copertă cartonată frumos prezentată, cu ilustrații și design atractiv.
⬤ Poveste complexă și captivantă, care captivează cititorii chiar și în starea sa neterminată.

⬤ Romanul este neterminat, lăsând cititorii să speculeze cu privire la concluzia sa.
⬤ Unele elemente, precum ritmul și lipsa de autocunoaștere a personajelor, pot fi percepute ca dezavantaje.
⬤ Dimensiunea cărții poate fi intimidantă pentru unii cititori.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Light and Dark

Conținutul cărții:

Lumină și întuneric, cel mai lung roman și capodopera lui Natsume Soseki, deși neterminat, este un studiu minuțios al manierelor haute-bourgeois în ajunul Primului Război Mondial. Este, de asemenea, un portret psihologic al unei noi căsătorii, care atinge o profunzime și o exactitate în dezvăluirea personajelor care nu au avut precedent în Japonia la momentul publicării și care nu au mai fost egalate de atunci. Cu Lumină și întuneric, Soseki a inventat romanul japonez modern.

Tsuda Yoshio, în vârstă de treizeci de ani, se recuperează într-o clinică după o intervenție chirurgicală și primește vizite de la o serie de apropiați: tânăra sa soție cochetă, O-Nobu; sora sa mai mică, O-Hide, care dă vina pe extravaganța lui O-Nobu pentru dificultățile financiare ale fratelui său; prietenul său autoironic, Kobayashi, un neisprăvit și un scandalagiu care ar putea fi desprins din paginile unui roman de Dostoievski; și soția angajatorului său, doamna Yoshikawa, o băgăreață conspirativă care are o legătură cu Tsuda, necunoscută celorlalți. Interesele divergente creează fricțiuni între această distribuție de personaje strâns legate între ele, care explodează în scene de gelozie, ranchiună și reproșuri care vor uimi cititorii occidentali condiționați să se aștepte la reticența japoneză.

Eliberat din clinică, Tsuda părăsește Tokyo pentru a-și continua convalescența la o stațiune cu izvoare termale. Din motive personale, doamna Yoshikawa îl informează că o femeie care îi locuiește în vise, Kiyoko, este cazată singură la același han, recuperându-se după un avort spontan. Descurajându-l pe O-Nobu să îl însoțească, Tsuda călătorește până la spa, o călătorie lungă, plină de obstacole reale și simbolice, care pare o trecere dintr-o lume în alta. El o întâlnește pe Kiyoko, care încearcă să-l evite, dar reușește în cele din urmă să se întâlnească singură cu ea în camera ei. Scena finală a lui Soseki este un sublim exercițiu de indirecție care îl lasă pe Tsuda să "explice semnificația zâmbetului ei".