Luther, Barth și mișcările de reînnoire teologică (1918-1933)

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

Luther, Barth, and Movements of Theological Renewal (1918-1933)

Conținutul cărții:

Eseurile cuprinse în această carte au luat naștere ca prelegeri la o conferință internațională desfășurată la Princeton, organizată de Christine Helmer (Northwestern) și editorii acestei cărți.

Cartea în sine iluminează într-un mod nou formarea, fertilizarea încrucișată, destrămarea și reorganizarea mișcărilor de reînnoire teologică în timpul anilor tumultuoși ai Republicii de la Weimar. Trei mișcări protestante, în special, necesită atenția noastră: teologia dialectică (Karl Barth, Friedrich Gogarten, Rudolf Bultmann); Renașterea luterană, care a găsit adepți printre studenții lui Karl Holl (Hans Joachim Iwand, Rudolf Herrmann și Emmanuel Hirsch) și mișcarea confesională luterană (Werner Elert și Paul Althaus). De asemenea, este acordată atenție partenerului de conversație apropiat al lui Bultmann, Martin Heidegger. Tabloul astfel conturat este completat de Martin Buber, reprezentând Renașterea evreiască care a înflorit pentru scurt timp în anii Weimar.

Scopul acestei cărți este dublu: să urmărească cele mai semnificative evoluții care au avut loc în cadrul și între aceste mișcări și, cel mai important, să evalueze utilizarea teologiei lui Luther în toate fazele acestor evoluții și în legătură cu seturi de probleme extrem de diferite (de la doctrinele revelației, reconcilierii și păcatului la teoriile statului). Luther se află în centrul unui număr de dezbateri. El a fost atât de important încât divergențele dintre și în cadrul diferitelor mișcări pot fi considerate, pe bună dreptate, drept o dispută asupra moștenirii sale.

Majoritatea teologilor și filosofilor tratați în această carte au fost educați în anii dinaintea războiului - și cel puțin o parte din ceea ce au învățat a supraviețuit într-o formă transfigurată impactului prăbușirii Imperiului Wilhelminian. Acest lucru este deosebit de clar în impactul filosofului religiilor Hermann Cohen asupra lui K. Barth, R. Bultmann și R. Hermann.

În timpul anilor de pace (înainte de prăbușirea pieței bursiere din 1929), divergențele puteau fi acceptate cu un anumit grad de echanimitate de către majoritatea celor implicați în reînnoire. Cu siguranță, existau deja tensiuni care ar fi putut, în orice moment, să ducă la scindări în cadrul teologiei dialectice mai ales - dar nu trebuiau să o facă. Comentariul lui R. Bultmann la lucrarea lui F. Gogarten Ich glaube an den dreieinigen Gott, care este publicat pentru prima dată în acest volum, dă o expresie vie acestor tendințe latente. Pentru moment, însă, a prevalat spiritul de cooperare și angajamentul academic riguros. Situația s-a schimbat odată cu declanșarea Marii Depresiuni. După alegerile naționale din 14 septembrie 1930 (în urma cărora național-socialiștii au devenit al doilea partid ca mărime în Reichstag), soarta tuturor mișcărilor a devenit din ce în ce mai mult ostatică utilizării teologiei pentru a concepe reprezentări teologice ale statului, care se aflau în diferite grade de sprijin sau rezistență deschisă față de politica guvernului. Rezultatul a fost o realiniere a forțelor din cadrul bisericii și teologiei.