Rețele episcopale în Antichitatea târzie

Titlul original:

Episcopal Networks in Late Antiquity

Conținutul cărții:

Studiile recente privind dezvoltarea creștinismului timpuriu pun accentul pe fragmentarea lumii antice târzii, acordând în același timp mai puțină atenție unei trăsături distinctive a creștinismului din această perioadă, și anume interconectivitatea sa. Atât rețelele locale, cât și cele transregionale de interacțiune au contribuit la expansiunea creștinismului în această epocă a fragmentării.

Acest volum investighează un aspect specific al acestei interconectivități în zona Mediteranei, concentrându-se pe formarea și funcționarea rețelelor episcopale. Ascensiunea episcopului ca figură majoră de autoritate a dus la o creștere a comunicării la distanță între elitele bisericești provenind din zone geografice diferite și aparținând unor tradiții ecleziastice și teologice distincte.

La nivel local, episcopii, în rolurile lor de profesori, apărători ai credinței, patroni etc., trebuiau să interacționeze cu indivizi din medii sociale diverse care formau congregațiile lor și cu autoritățile seculare. În consecință, acest volum explorează natura și calitatea diferitelor tipuri de relații episcopale în Antichitatea târzie, încercând să înțeleagă modul în care acestea au fost stabilite, cultivate și utilizate dincolo de granițele culturale, lingvistice, sociale și geografice.