Mansa Musa și Timbuktu: Istoria împăratului din Africa de Vest și a celui mai faimos oraș din Africa medievală

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o prezentare generală introductivă a istoriei africane, concentrându-se în special asupra lui Mansa Musa și a Imperiului Mali. În timp ce unii cititori o găsesc informativă și captivantă, alții îi critică lipsa de profunzime și de rigoare academică.

⬤ Oferă o introducere excelentă în istoria Africii, în special a lui Mansa Musa
⬤ mulți o găsesc ușor de citit și informativă
⬤ servește ca o bună introducere pentru cei care nu cunosc subiectul.

⬤ Lipsește profunzimea și erudiția detaliată, ceea ce o face nepotrivită pentru uz academic
⬤ unii cititori o descriu mai mult ca pe o revistă decât ca pe o carte
⬤ alții au considerat că conținutul este puțin documentat și nu este suficient de cuprinzător.

(pe baza a 17 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Mansa Musa and Timbuktu: The History of the West African Emperor and Medieval Africa's Most Fabled City

Conținutul cărții:

*Include imagini.

*Include relatări contemporane.

*Include resurse online și o bibliografie pentru lecturi suplimentare.

"De la capătul îndepărtat al Mării Mediterane până la râul Indus, credincioșii s-au apropiat de orașul Mecca. Toți aveau același obiectiv de a se închina împreună la cel mai sacru sanctuar al islamului, Kaaba din Mecca. Un astfel de călător a fost Mansa Musa, sultan al Mali din Africa de Vest. Mansa Musa se pregătise cu grijă pentru lunga călătorie pe care urma să o facă împreună cu însoțitorii săi. El era hotărât să călătorească nu doar pentru propria sa împlinire religioasă, ci și pentru a recruta învățători și lideri, astfel încât regatele sale să poată afla mai multe despre învățăturile Profetului." - Mahmud Kati, Cronica Căutătorului.

Cercetări recente au dezvăluit că cea mai bogată persoană din toate timpurile a trăit în secolul al XIV-lea în Africa de Vest și a purtat mai multe nume, printre care Kankan Musa Keita, emirul din Melle, stăpânul minelor din Wangara, cuceritorul din Ghanata și leul din Mali II, dar astăzi este denumit de obicei Mansa Musa. Adaptându-i averea la valorile moderne, el a avut o valoare estimată la 400 de miliarde de dolari ca sultan al vechiului Mali, care controla rutele comerciale prin deșertul Sahara.

În urmă cu aproximativ 6.000 de ani, Sahara antică era o junglă tropicală cu pajiști luxuriante și râuri importante, până când s-a mutat la nord de Ecuator ca urmare a mișcărilor plăcilor tectonice. Activitatea seismică a schimbat localizarea terenurilor și compoziția atmosferei. Perioada umedă africană pare să se fi încheiat relativ repede, în câteva mii de ani, înainte de a fi înlocuită de un climat mult mai uscat, ceea ce a declanșat un proces de deșertificare care a forțat multe animale și locuitori umani să se mute la marginile exterioare ale imensului deșert. Ar fi existat pasaje prin zonă care au dispărut pe măsură ce clima aspră a zgâriat inexorabil munții și dealurile, transformându-le în nisip care a șters orice urmă a existenței lor. În jurul anului 600 î.Hr., terenul și habitatul au devenit mult mai puțin ospitaliere, atât de mult încât nu a mai fost posibil să se folosească cai și boi pentru a transporta mărfuri. Ca urmare, comerțul a devenit dificil și sporadic și a dispărut încet.

Totul s-a schimbat atunci când cămilele au fost introduse în Sahara, inițial prin intermediul invadatorilor romani și apoi cu comercianții berberi din Arabia care traversau Africa de Nord în căutare de aur și sare. Când au ajuns în sudul Sahelului, au întâlnit vechiul sistem comercial și rutele stabilite ale Garamantes, oamenii care se ocupau de comerțul din și spre Sahara din Africa de Vest. Combinația dintre utilizarea cămilelor și rutele comerciale deja restabilite din Africa de Vest a dus la un progres economic rapid care a făcut ca zona să furnizeze mai mult de jumătate din aurul lumii timp de peste 1 000 de ani, începând cu anul 400 d.Hr.

Bineînțeles, acest moment a coincis cu apariția rutelor comerciale globale precum Drumul Mătăsii și cu începutul Epocii Descoperirilor din Europa. În secolul al XII-lea, se credea că departe spre est, dincolo de teritoriile controlate de armatele musulmane, trăia în India un rege creștin puternic numit Prester John. Deși era rege, era și preot ("Prester" înseamnă Preot și se presupune că era singurul titlu pe care îl purta). Se credea că regatul său era măreț și conținea multe minuni. Marco Polo l-a căutat pe Prester John, iar cruciații au vrut să ajungă la Prester John. Henric Navigatorul din Portugalia și-a trimis navele cu instrucțiuni explicite despre ce ar trebui să facă dacă îl întâlnesc pe Prester John, iar în călătoriile sale istorice, Columb a purtat două cărți, Călătoriile lui Marco Polo și Călătoriile lui Sir John Mandeville, ambele având pasaje lungi despre Prester John.

Credința în existența regatelor și a regilor africani legendari a făcut ca și regii africani reali să fie învăluiți în legende și puțini au devenit la fel de legendari ca Mansa Musa.