Mări extraterestre: Oceane în spațiu

Recenzii ale cititorilor

Cartea „From Sea to Shining Sea -- Across the Solar System” oferă o călătorie prin sistemul solar, cu accent pe diferite mări, atât cunoscute, cât și speculate. Cartea cuprinde eseuri ale diferiților autori, oferind un amestec de observații științifice și imaginative despre corpurile cerești. Mulți cititori îi apreciază accesibilitatea, conținutul informativ și atractivitatea vizuală, deși unii observă inconsecvențe în profunzimea tehnică între capitole.

⬤ Informativ și bine scris
⬤ accesibil cititorilor ocazionali
⬤ gamă largă de subiecte fascinante
⬤ include contribuții ale experților
⬤ atractiv din punct de vedere vizual, cu imagini deosebite
⬤ stârnește curiozitatea și oferă o apreciere mai profundă pentru sistemul solar.

⬤ Capitolele variază ca profunzime tehnică, ceea ce duce la unele neuniformități
⬤ unii cititori au considerat că anumite capitole (de exemplu, Marte) sunt prea tehnice
⬤ problemele de formatare cu imagini și grafice pot fi derutante.

(pe baza a 8 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Alien Seas: Oceans in Space

Conținutul cărții:

Multă vreme s-a crezut că oceanele există în toate colțurile sistemului solar, de la mările carbogazoase care se infiltrează sub norii planetei Venus până la caracteristicile de pe suprafața Lunii cărora li s-au dat nume precum "Golful Curcubeelor" și "Oceanul Furtunilor". Odată cu apariția telescoapelor moderne și a explorării cu nave spațiale, aceste concepte străvechi ale mărilor planetare s-au evaporat, în cea mai mare parte. Dar ele au fost înlocuite de realitatea a ceva și mai exotic. De exemplu, deși încă nu se știe dacă Marte a avut vreodată oceane reale, acum se pare că o rețea de căi navigabile s-a întins la un moment dat pe suprafața sa.

Apa din multe locuri din sistemul nostru solar este o băutură otrăvită amestecată cu amoniac sau metan. Chiar și cea găsită pe satelitul acvatic al lui Jupiter, Europa, este considerată similară cu acidul de baterie. Dincolo de sateliții galileeni s-ar putea afla oceane și mai extraterestre. Titan, luna lui Saturn de mărimea unei planete, pare să fie supusă ploilor de metan sau etan. Aceasta creează bazine de metan care, la rândul lor, devin lacuri vaste și, probabil, oceane sezoniere. Într-un fel, Titan are și alte mări, deoarece au fost descoperite zone mari de nisip care acoperă câmpii vaste. Marte are, de asemenea, aceste mări de nisip, iar Venus ar putea avea și ea, împreună cu oceane de lavă înghețată. Sub suprafețele lui Enceladus și Triton se infiltrează amestecuri super-refrigerate de amoniac, azot lichid și apă? Deocamdată nu putem decât să ne imaginăm posibilitățile.

"Mări extraterestre" servește în parte istorie, în parte cercetare actuală și în parte teorie, oferind un bufet bogat de mări de pe alte lumi. Cartea este organizată în funcție de locație și de materialul din care sunt compuse diversele oceane, iar autorii invitați scriu capitole specifice. Fiecare capitol prezintă noi ilustrații originale care înfățișează mări extraterestre, precum și cele mai recente imagini de la sol și din nave spațiale. Diagramele originale prezintă detalii despre oceanele planetare și procesele aferente.