Moltke și generalii săi: Un studiu de leadership

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o explorare detaliată a deciziilor militare și politice în crearea Germaniei, concentrându-se pe contribuțiile generalului Moltke și pe conceptele sale revoluționare de război. Deși oferă perspective fascinante și o privire umanizantă asupra lui Moltke, cartea a fost criticată pentru organizarea și corectura sa.

⬤ Explicații detaliate ale deciziilor militare și politice
⬤ Perspective fascinante asupra războiului ca instrument pentru atingerea obiectivelor politice
⬤ Evidențiază conceptele revoluționare ale generalului Moltke
⬤ Stil de scriere captivant
⬤ Oferă o perspectivă mai puțin documentată asupra istoriei europene.

⬤ Organizarea slabă a conținutului
⬤ Necesită citire atentă și luarea de notițe pentru claritate
⬤ Corectura indiferentă care conduce la probleme de calitate.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Moltke and His Generals: A Study in Leadership

Conținutul cărții:

Când Helmuth von Moltke a preluat funcția de șef al Statului Major Prusac, armata prusacă nu mai luptase de mai bine de patruzeci de ani. Totuși, în decurs de un deceniu și jumătate, el a adus-o în punctul în care era cea mai puternică din Europa. Succesele sale pe câmpul de luptă au făcut ca metodele sale să fie analizate minuțios de comentatori și imitate cu sclavie de armatele occidentale. Succesul său nu s-a datorat doar planificării strategice prevăzătoare, reorganizării cuprinzătoare a Statului Major General și înțelegerii noilor tehnologii.

El s-a datorat, de asemenea, conducerii unui grup de subordonați talentați, deși disparat, chiar dacă unii dintre ei nu au reușit uneori să înțeleagă intențiile sale generale. Această carte analizează aceste relații-cheie. Cea mai importantă dintre acestea a fost colaborarea sa cu abilul, deși colericul Karl Leonhard von Blumenthal.

Corespondența lor a reflectat fiecare aspect al campaniilor lor. Era, de asemenea, apropiat de prințul moștenitor, al cărui ajutor de tabără fusese. Moltke a fost șeful de stat major al prințului Frederick Charles în Danemarca în 1864.

Poate că admirația sa pentru "Prințul Roșu" nu a fost menținută atunci când prudența acestuia din urmă a provocat probleme. Albrecht von Stosch, intendent general în 1870-1871, a avut un succes strălucit atunci când a avut ocazia să își demonstreze talentul pe teren. Edwin von Manteuffel, la recomandarea căruia a fost numit Moltke, a fost în centrul politicii prusace timp de un deceniu și jumătate, înainte de a deveni un comandant de armată de succes în 1866 și 1870-1871. Poate cel mai talentat dintre subordonații lui Moltke a fost August von Goeben, un comandant de succes în toate cele trei războaie ale unificării germane. August von Werder nu s-a bucurat niciodată de încrederea lui Moltke în aceeași măsură, dar a fost extrem de fiabil. Pe de altă parte, atât Eduard Vogel von Falckenstein, cât și Karl von Steinmetz i-au provocat lui Moltke dificultăți considerabile prin nesupunerea lor încăpățânată față de ordinele sale explicite. În spatele acestor relații se afla raportul vital pe care Moltke îl avea cu șefii de stat major și cu ofițerii săi de stat major. Succesul său a depins în cele din urmă de capacitatea sa de a se baza pe acești oameni pentru a-și pune în aplicare intențiile. Theophil von Podbielski, Julius Verdy du Vernois și Paul Bronsart von Schellendorf au fost câteva dintre persoanele strălucite care au constituit una dintre cele mai puternice echipe din istoria militară.