Nave îndepărtate: Blocada de la Brest 1793-1815

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o analiză aprofundată a strategiilor Marinei Regale în timpul războaielor revoluționare franceze, ilustrând complexitatea războiului naval și a interdicțiilor comerciale între 1793-1815. Ea combină narațiuni detaliate cu interpretări eficiente ale figurilor și evenimentelor cheie.

Acoperire excelentă a unui subiect neglijat, flux narativ detaliat, interpretare bună a personalităților, oferă diverse perspective, bine documentat, captivant atât pentru pasionații de istorie, cât și pentru cititorii ocazionali.

Ar putea beneficia de mai multe perspective istorice franceze și este considerată potrivită doar pentru cititorii specializați.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Far Distant Ships: The Blockade of Brest 1793-1815

Conținutul cărții:

Pe parcursul războiului maritim îndelungat din timpul războaielor revoluționare franceze și napoleoniene, blocarea portului Brest, cea mai mare și mai importantă bază navală franceză care amenința securitatea insulelor britanice, a fost un principiu cardinal al strategiei navale britanice. Era o strategie care fusese perfecționată de Sir Edward Hawke în timpul Războiului de Șapte Ani din 1756 - 1763, când a culminat cu victoria uimitoare din Golful Quiberon. Istoricul naval american A. T. Mahan a sintetizat în mod memorabil contribuția Marinei Regale la înfrângerea finală a lui Napoleon atunci când a scris: "Acele nave îndepărtate, bătute de furtună, la care Marea Armată nu s-a uitat niciodată, au stat între ea și dominația lumii".

Blocada de la Brest a avut mai multe aspecte, dar întotdeauna în centrul ei a fost nevoia de a zădărnici încercările francezilor de a invazia Marea Britanie sau Irlanda. Cea mai faimoasă dintre acestea, desigur, a fost combinația complicată a lui Napoleon care a dus la campania de la Trafalgar, în cursul căreia planurile sale de invazie s-au dezintegrat. Dar au existat multe alte mișcări ofensive pe care era datoria flotei de blocadă să le împiedice. Inevitabil, au existat mari bătălii maritime atunci când francezii s-au aventurat, deși mai puține decât s-ar fi așteptat. Timp de mai multe luni, flota britanică a stat pe mare în largul Brestului, înfruntând pericolele considerabile ale vântului și ale vremii, fără a-și întâlni adversarul. Au existat mulți lideri remarcabili care au ieșit în evidență în timpul lungilor ani de război.

Howe, Bridport, St Vincent, Cornwallis și Keith au fost printre cei care au condus Flota Canalului Mânecii. Nelson își descria căpitanii ca fiind "o bandă de frați", dar aceasta nu era deloc o descriere care să poată fi aplicată grupului de bărbați certăreți, cu voință proprie și certăreți care țineau destinul Marinei Regale în mâinile lor, fie pe mare, fie în jurul mesei de consiliu de la Amiralitate.

Bazându-se pe corespondența oficială și personală a celor implicați, această carte urmărește dezvoltarea strategiei navale britanice și descrie întâlnirile cruciale dintre flotele rivale și acțiunile cu o singură navă, care au oferit presei un flux constant de știri pentru cititorii săi.