Noi nu suntem un muzeu

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o colecție emoționantă de poezii care reflectă experiențele comunității evreiești din Cochin, India. Ea surprinde teme legate de diaspora, lupta pentru apartenență și interacțiunea dintre limbi și culturi, împletite cu imagini vii și cu o rezonanță emoțională profundă.

Poemele sunt frumos scrise într-un limbaj simplu, accesibil, evocând detalii senzoriale și emoții bogate. Capacitatea autoarei de a transmite teme complexe de dor și identitate rezonează profund cu cititorii. Mulți consideră că este o colecție emoționantă și sinceră, care pare ritualică și personală.

Unii cititori pot găsi anumite poezii complexe sau complicate, ceea ce le poate face mai puțin accesibile celor care nu sunt familiarizați cu contextul cultural și istoric.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

We are Not a Museum

Conținutul cărții:

O colecție rafinată de poezii, în care istoria și lirismul locuiesc în memoria evreilor din Kochi, acolo unde timpul și secolele de persecuție au încercat să le șteargă. Pramila Venkateswaran este o poetă a rezilienței și a speranței. Fiecare dintre aceste poezii implică cititorul în peisajul senzual din Kochi, în mirosul de portocale și rodii, precum și în poveștile emoționante ale celor care au trăit în aceste locuri și ale celor care revin prin memorie și poezie. O poezie care îți mișcă sufletul și îți încântă vatra.

-Marjorie Agosin, Colegiul Wellesley, autoare a cărții Am trăit pe dealul Fluturilor

O colecție sensibilă și bine elaborată de patruzeci de poezii, Evreii din Kochi îmbină cu pricepere și atenție două culturi într-una singură, prin juxtapunerea unică a celor două. Apropierea și legăturile comune dintre comunitatea poetei și comunitatea evreiască din Kochi, orașul ei natal din India, devin o țesătură atemporală de istorie personală și universală. Cunoașterea de către poetă a comunității evreiești este evidentă în fiecare poem. Aproape că pot simți aroma mirodeniilor în timp ce imigranții evrei își croiesc drum spre palatul Zamorinului. Pramila se simte ca acasă în Bombay când, în Dragă tată, spune: "Am găsit o sinagogă aici. Deși slujba este în marathi, este singurul loc în care mă simt ca acasă". Aceasta este o carte care trebuie să se afle pe orice raft... greu de pus jos și care te atrage să citești toate poemele într-o singură ședință. O carte la care să te întorci iar și iar.

-Kavita Ezekiel Mendonca, autoare a Duminica familiei și alte poezii