Noi nu suntem un muzeu

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o colecție emoționantă de poezii care reflectă experiențele comunității evreiești din Cochin, India, surprinzând teme legate de dor, luptă și identitate în cadrul diasporei. Cartea transmite un sentiment viu al locului și al istoriei personale, prezentând versuri accesibile, dar profund emoționale.

Poemele sunt simple și accesibile, transmițând imagini bogate și un puternic sentiment al locului. Colecția este descrisă ca fiind emoționantă și sinceră, cu capacitatea de a evoca emoții puternice și conexiuni personale. Cititorii consideră că explorarea moștenirii culturale și a amintirilor personale este convingătoare și relativă.

Unii cititori pot considera că anumite poezii sunt complexe sau complicate, ceea ce ar putea împiedica înțelegerea imediată. Tematica axată pe dor și tristețe poate să nu fie pe placul tuturor.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

We are Not a Museum

Conținutul cărții:

O colecție rafinată de poezii, în care istoria și lirismul locuiesc în memoria evreilor din Kochi, acolo unde timpul și secolele de persecuție au încercat să le șteargă. Pramila Venkateswaran este o poetă a rezilienței și a speranței. Fiecare dintre aceste poezii implică cititorul în peisajul senzual din Kochi, în mirosul de portocale și rodii, precum și în poveștile emoționante ale celor care au trăit în aceste locuri și ale celor care revin prin memorie și poezie. O poezie care îți mișcă sufletul și îți încântă vatra.

-Marjorie Agosin, Colegiul Wellesley, autoare a cărții Am trăit pe dealul Fluturilor

O colecție sensibilă și bine elaborată de patruzeci de poezii, Evreii din Kochi îmbină cu pricepere și atenție două culturi într-una singură, prin juxtapunerea unică a celor două. Apropierea și legăturile comune dintre comunitatea poetei și comunitatea evreiască din Kochi, orașul ei natal din India, devin o țesătură atemporală de istorie personală și universală. Cunoașterea de către poetă a comunității evreiești este evidentă în fiecare poem. Aproape că pot simți aroma mirodeniilor în timp ce imigranții evrei își croiesc drum spre palatul Zamorinului. Pramila se simte ca acasă în Bombay când, în Dragă tată, spune: "Am găsit o sinagogă aici. Deși slujba este în marathi, este singurul loc în care mă simt ca acasă". Aceasta este o carte care trebuie să se afle pe orice raft... greu de pus jos și care te atrage să citești toate poemele într-o singură ședință. O carte la care să te întorci iar și iar.

-Kavita Ezekiel Mendonca, autoare a Duminica familiei și alte poezii