Othello

Recenzii ale cititorilor

Recenziile la „Othello” evidențiază temele atemporale ale piesei, personajele magistrale și scriitura frumoasă, reflectând asupra relevanței sale durabile în explorarea emoțiilor umane precum gelozia și manipularea. Cu toate acestea, opiniile privind diferitele ediții variază semnificativ, unii recenzenți lăudând anumite ediții pentru accesibilitatea și adnotările lor, în timp ce alții critică calitatea fizică a anumitor cărți și problemele de formatare digitală.

⬤ Teme frumos scrise și relevante
⬤ portrete magistrale ale personajelor, în special ale lui Iago
⬤ edițiile cu introduceri informative și adnotări sporesc înțelegerea
⬤ experiență de lectură plăcută
⬤ rezonează cu cititorii indiferent de familiaritatea lor cu Shakespeare
⬤ multe ediții facilitează înțelegerea textului original.

⬤ Edițiile fizice pot fi de proastă calitate (se dezmembrează), iar unele formate digitale sunt slab formatate și au probleme de navigare
⬤ nu toate edițiile oferă adnotările de profunzime așteptate
⬤ unii cititori consideră că anumite interpretări sau adaptări sunt deficitare în comparație cu altele.

(pe baza a 520 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Iago. O, domnule, te mulțumește.

Îl urmez, ca să-mi serbez întoarcerea asupra lui. Nu toți putem fi stăpâni, și nici toți stăpânii nu pot fi urmați cu adevărat. Vei fi un bătăuș precaut și cu genunchii în vine.

Care (înduioșat de propria-i robie obedientă) Își petrece timpul, ca și stăpânul său Asse, doar pentru a fi un prozator, iar când va fi bătrân, va încasa.

Mă biciuiește un astfel de cinstit bătăuș. Alții sunt alții care, încercând în forme și în chipuri de datorie, își păstrează totuși inima în sine, și nu fac decât să se arate serviabili față de stăpânii lor, și se simt bine cu ei.

Și după ce-și înnoadă hainele, își aduc ei înșiși omagiu. Acești indivizi au un suflet, și pe unul ca acesta mi-l mărturisesc eu însumi. Căci, domnule, e la fel de sigur ca și tine, Rodorigo, Dacă aș fi Moore, n-aș fi Iago: Nu mă urmez decât pe mine însumi.

El e stăpânul meu, nu eu, nu pentru bine și pentru datorie, ci pentru că așa pare, pentru scopul meu: Pentru că atunci când acțiunea mea exterioară va arăta actul și figura inimii mele în complementul exterior, nu peste mult timp îmi voi purta inima pe mânecă, ca Dawes să o ciugulească. Nu sunt ceea ce sunt, Rod. Ce cădere îi datorează norocul lui Thicks-lips, dacă poate să o ducă așa?