Postfață

Titlul original:

Afterword

Conținutul cărții:

Postfață este un poem lung în fragmente, cu unele linii lungi de poezie pliate, ca să spunem așa, pe linia (liniile) următoare din pagină, ca la Walt Whitman, Carl Sandburg și Allen Ginsberg. Este un poem lung în fragmente, dar ar putea fi văzut și ca o secvență de poeme: de amintiri și meditații, vise și (în lipsa unui cuvânt mai bun) viziuni. Este invadat din ce în ce mai mult de imagini de distrugere și pustiire: ale naturii, ale animalelor, ale omenirii; aceste imagini fiind prefigurate de pasajele de început. La sfârșitul textului, accentul negativ este „întors” asupra și împotriva lui însuși în limbajul tranziției. Este un poem preocupat de limite și de posibila depășire sau depășire a limitelor.

„Scriitura lui David Miller - poezie, proză, recitativ la limita dintre proză și vers - îi este specifică. Tonul său este singular: înțelegere spirituală și înțelepciune fundamentate în propoziții conversaționale, chiar aruncate. În același timp, scriitura aparține unei poetici asociate cu André du Bouchet, Paul Celan, maeștrii japonezi și alți scriitori - care ocupă un spațiu în care genurile tradiționale nu pot ajunge - și este în legătură implicită cu aceștia.” -Anthony Rudolf

„David Miller scrie: „orice scriere care se implică în spiritualitate trebuie să fie de natură dialogică, provizorie și deschisă, altfel nu vorbim despre o implicare în spiritualitate” - iar noul text al lui Miller chiar se implică în spiritualitate. Atât învățat, cât și liric, el creează o expresie lirică prin înțelegerea învățării. David Miller ghidează și urmează în același timp - în cea mai înțeleaptă tradiție europeană. Aceasta este o realizare copleșitoare.” -Tom Lowenstein