State and Nature
O caracteristică mult criticată a gândirii politice antice și medievale este tendința sa de a face apel la natură pentru a stabili norme pentru comunitățile umane.
De la afirmația lui Aristotel că oamenii sunt animale politice la invocarea legii naturale de către Aquino, se poate părea că filosofii premoderni erau prea pregătiți să presupună că tot ceea ce este natural este bun și că aranjamentele politice corecte trebuie să fie cumva naturale. Lucrările din această colecție arată că această presupunere este, în cel mai bun caz, prea grosolană.
Încă de timpuriu, de exemplu în contrastul dintre nomos și physis al sofiștilor antici, s-a recunoscut că aranjamentele politice pot fi tocmai artificiale, nu naturale, și se poate pune întrebarea dacă chiar și presupușii naturaliști precum Aristotel adoptă de fapt concluzia rapidă de la natural la bun. Lucrările din acest volum urmăresc interrelațiile complexe dintre natură și concepte precum legea, legitimitatea și justiția, acoperind o gamă istorică largă, de la Platon și sofiști la Aristotel, filosofia elenistică, Cicero, neoplatonicii Plotin și Porfir, gânditorii creștini antici și filosofii din Evul Mediu islamic și creștin.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)