Statul, dreptul și religia: Roma păgână

Titlul original:

The State, Law and Religion: Pagan Rome

Conținutul cărții:

Scrisă de unul dintre cei mai respectați istorici ai dreptului, această carte analizează interacțiunea dintre drept și religie în Roma antică. Ca atare, ea oferă o nouă perspectivă majoră asupra naturii și dezvoltării dreptului roman la începutul republicii și imperiului, înainte ca creștinismul să fie recunoscut și încurajat de Constantin.

În centrul cărții se află paradoxul aparent că dreptul privat roman este remarcabil de secular, chiar dacă, până la sfârșitul secolului al II-lea î.Hr., romanii erau considerați (și se considerau pe ei înșiși) drept cel mai religios popor din lume. La acest paradox se adăuga și faptul că interpretarea dreptului privat, care se referea la relațiile dintre particulari, se afla în mâinile Colegiului Pontifilor, un corp consultativ de preoți. Alan Watson urmărește rădăcinile paradoxului - și modul în care s-a dezvoltat în cele din urmă dreptul roman - până la conflictul dintre patricieni și plebei, care a avut loc la mijlocul secolului al V-lea î.Hr.

Când plebeii au cerut egalitatea tuturor cetățenilor în fața legii, patricienii au pregătit ca răspuns Cele douăsprezece table, un cod de legi care includea doar chestiuni considerate adecvate pentru plebei. Dreptul public, care se referea la funcționarii publici și la guvernarea statului, a fost exclus în totalitate din cod, menținându-se astfel inegalitățile flagrante dintre categoriile de cetățeni romani.

Dreptul religios, considerat a fi apanajul preoților patricieni, era, de asemenea, exclus. După cum remarcă Watson, acordarea unui monopol al interpretării juridice Colegiului Pontifilor a fost o mișcare inteligentă pentru a menține avantajele patriciatului; cu toate acestea, o consecință fundamentală a fost că modalitățile de raționament juridic adecvate pentru hotărârile din dreptul sacru au fost transferate în dreptul privat, unde erau adesea mai puțin adecvate. Un astfel de raționament, susține Watson, persistă chiar și în sistemele juridice moderne.

După ce a schițat principiile religiei romane și conținutul celor douăsprezece table, Watson abordează aspecte precum formalismul în religie și drept, religia și proprietatea și religia de stat versus religia străină. În capitolul de încheiere, Watson compară legislația apărută după adoptarea celor douăsprezece table cu legislația care ar fi existat sub primii regi romani.