Țara pustie

Recenzii ale cititorilor

Recenziile reflectă o gamă largă de opinii despre carte, lăudând poezia în sine și condamnând în același timp calitatea tipăririi și problemele de formatare ale anumitor ediții. „Țara pustie” de T.S. Eliot este evidențiată ca o operă literară semnificativă, dar edițiile inadecvate au dus la dezamăgirea cititorilor.

⬤ Poezia este considerată una dintre cele mai mari ale secolului al XX-lea, prezentând o scriitură elegantă și plină de sens.
⬤ Mulți recenzenți apreciază profunzimea, imaginile și rezonanța emoțională a operei lui Eliot.
⬤ Este descrisă ca fiind ritmică, suavă și imaginativă, capabilă să stârnească gânduri profunde.
⬤ Cartea este un cadou frumos, cu un design atrăgător al copertei.

⬤ Numeroase plângeri cu privire la calitatea slabă a imprimării, erori de formatare și greșeli editoriale în diverse ediții.
⬤ Unele ediții sunt descrise ca arătând ca niște fotocopii ieftine sau că nu reprezintă bine lucrarea.
⬤ Probleme de utilizare în formate digitale, care le fac ilizibile.
⬤ Dezamăgirea cititorilor care se așteptau la o versiune completă și formatată corespunzător a operei lui Eliot.

(pe baza a 42 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Waste Land

Conținutul cărții:

Țara pustie este un poem de T. S. Eliot, considerat unul dintre cele mai importante poeme ale secolului XX și o operă centrală a poeziei moderniste. Publicat în 1922, poemul de 434 de versuri a apărut pentru prima dată în Marea Britanie în numărul din octombrie al revistei lui Eliot The Criterion și în Statele Unite în numărul din noiembrie al revistei The Dial. Ea a fost publicată sub formă de carte în decembrie 1922. Printre frazele sale celebre se numără "Aprilie este cea mai crudă lună", "Îți voi arăta frica într-un pumn de praf" și mantra în limba sanscrită "Shantih shantih shantih shantih".

Poemul lui Eliot urmărește vag legenda Sfântului Graal și a Regelui Pescar, combinate cu viniete ale societății britanice contemporane. Eliot folosește numeroase aluzii literare și culturale din canonul occidental, budism și Upanishadele hinduse. Poemul trece de la vocea satirei la cea a profeției, cu schimbări bruște și neanunțate de vorbitor, loc și timp și evocă o gamă vastă și disonantă de culturi și literaturi.

Structura poemului este împărțită în cinci secțiuni. Prima secțiune, "Înmormântarea morților", introduce diversele teme ale deziluziei și disperării. A doua, "O partidă de șah", folosește narațiuni alternative, în care vinietele mai multor personaje abordează aceste teme în mod experimental. "Predica focului", cea de-a treia secțiune, oferă o meditație filosofică în legătură cu imaginile morții și cu viziunile despre renunțarea la sine, în juxtapunere influențate de Augustin de Hippo și de religiile orientale. După o a patra secțiune, "Moartea prin apă", care include o scurtă petiție lirică, a cincea secțiune, "Ce a spus tunetul", se încheie cu o imagine a judecății.