Țara pustie (Wisehouse Classics - Original Authoritative Edition)

Recenzii ale cititorilor

Recenziile la „Țara pustie” a lui T.S. Eliot îi evidențiază complexitatea și profunzimea, mulți cititori considerând-o o experiență provocatoare, dar plină de satisfacții, care reflectă teme profunde despre dragoste, pierdere și condiția umană modernă. În timp ce unii îi laudă excelența literară, alții îi critică accesibilitatea și prezentarea.

Poemul este descris ca o capodoperă clasică, cu o prezentare bine formată și o profunzime semnificativă care rezonează cu cititorii. Mulți recenzenți apreciază temele bogate și modernitatea operei, observând că necesită mai multe lecturi pentru o apreciere completă. Introducerea este, de asemenea, considerată valoroasă pentru că face textul mai relatabil și mai inteligibil pentru cititorii contemporani.

Criticii subliniază dificultatea și complexitatea poemului, sugerând că poate fi greu de urmărit și de înțeles fără cunoștințe prealabile. Unele recenzii menționează probleme cu ediția în sine, inclusiv probleme de formatare și conținut incorect. În plus, câțiva au considerat că se bazează prea mult pe referințe, fără a oferi o semnificație substanțială.

(pe baza a 43 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Waste Land (Wisehouse Classics - Original Authoritative Edition)

Conținutul cărții:

Țara pustie este un poem lung de T. S. Eliot. Este considerat unul dintre cele mai importante poeme ale secolului XX și un text central în poezia modernistă. Publicat în 1922, poemul de 434 de versuri a apărut pentru prima dată în Marea Britanie în numărul din octombrie al revistei The Criterion și în Statele Unite în numărul din noiembrie al revistei The Dial. A fost publicat sub formă de carte în decembrie 1922. Printre frazele sale celebre se numără "Aprilie este cea mai crudă lună", "Îți voi arăta frica într-un pumn de praf" și mantra în limba sanscrită "Shantih shantih shantih shantih".

Poemul lui Eliot urmărește vag legenda Sfântului Graal și a Regelui Pescar, combinate cu viniete ale societății britanice contemporane. Eliot folosește numeroase aluzii literare și culturale din canonul occidental, budism și Upanishadele hinduse. Din acest motiv, criticii și cercetătorii consideră poemul ca fiind obscur. Poemul alternează vocile satirei și profeției, prezentând schimbări bruște și neanunțate de vorbitor, locație și timp și evocând o gamă vastă și disonantă de culturi și literaturi.

Structura poemului este împărțită în cinci secțiuni. Prima secțiune, Înmormântarea morților, introduce diversele teme ale deziluziei și disperării. Cea de-a doua, O partidă de șah, folosește viniete ale mai multor personaje - narațiuni alternante - care abordează aceste teme din punct de vedere experiențial. Slujba focului, cea de-a treia secțiune, oferă o meditație filosofică în legătură cu imaginile morții și viziunile despre renunțarea la sine în juxtapunere influențate de Augustin de Hippo și religiile orientale. După o a patra secțiune care include o scurtă petiție lirică, cea de-a cincea secțiune culminantă, What the Thunder Said, se încheie cu o imagine a judecății.