The Maccabean Revolt: The History and Legacy of the Jewish Uprising against the Seleucid Empire that Restored Judea's Religious Freedom (Istoria și moștenirea revoltei evreiești împotriva Imperiului Seleucid care a restaurat libertatea religioasă a Iudeii)

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o explorare concisă, dar informativă, a evenimentelor istorice, concentrându-se în special asupra epocii Noului Testament. Oferă o perspectivă unică care combină relatările istorice biblice și moderne, ceea ce o face atractivă pentru cei interesați de istorie.

Bogată în informații cu surse citate, pătrunzătoare în viața Noului Testament, bună pentru împrospătarea cunoștințelor istorice și prezintă o abordare imparțială a cercetării.

Greșelile frecvente de tipar care scad din credibilitate și lungimea totală scurtă a cărții îi pot lăsa pe unii cititori să dorească mai multă profunzime.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Maccabean Revolt: The History and Legacy of the Jewish Uprising against the Seleucid Empire that Restored Judea's Religious Freedom

Conținutul cărții:

*Include imagini.

*Include extrase din Biblie și relatări antice.

*Include o bibliografie pentru lecturi suplimentare.

În anul 722 î.Hr., Imperiul Neo-Asirian a distrus regatul Israelului, iar după un asediu de trei ani, orașul Samaria a căzut în mâinile trupelor lui Sargon al II-lea. După cum era o practică obișnuită în lumea antică, învingătorul a dezrădăcinat locuitorii și i-a forțat să plece în exil, împrăștiind refugiații în Asia Mică și posibil în Africa, pentru a-i distruge ca grup coeziv și pentru a-i împiedica să se revolte. Acest exil a adus sfârșitul celor 10 triburi pierdute ale lui Israel. Doar regatul Iuda, mult mai mic și mai puțin important, așezat în ținuturile aride din sud, a supraviețuit campaniei regelui Asiriei din 701 î.Hr., pe care Biblia o atribuie intervenției îngerilor. Istoricii moderni cred că eșecul unei armate atât de puternice precum cea a lui Sennacherib de a termina treaba s-a datorat unei molime sau unei boli care s-a răspândit printre rânduri și i-a forțat să se retragă. Oricum s-ar fi întâmplat, pentru încă câteva decenii, regatul lui Iuda a supraviețuit, la capătul sudic al vechiului Pământ Făgăduinței, de-a lungul țărmului vestic al Mării Moarte. A fost supus mai întâi imperiului care încercase să îl distrugă și apoi neo-babilonienilor. În cele din urmă, regele Nabucodonosor al II-lea a ras Ierusalimul.

Ierusalimul a fost nelocuit pentru o mare parte din secolul al VI-lea î.Hr. Această perioadă este cunoscută sub numele de exilul în Babilon, iar cercetătorii Bibliei cred că în timpul acelor ani poporul evreu a intrat în contact cu mai multe povești și legende care vor fi încorporate mai târziu în scrierile lor sacre. O generație mai târziu, împăratul persan achemenid Cyrus cel Mare le-a permis evreilor care doreau să se întoarcă la Ierusalim pentru a reconstrui templul și a-și reînființa națiunea.

Țara renăscută, stabilită în provincia numită Yehud Medinata, a supraviețuit semi-independentă, deși într-o măsură mai mică decât înainte, până când a fost din nou absorbită de regatele grecești apărute după cuceririle lui Alexandru cel Mare. După aceea, evreii au rămas sub dominația seleucizilor eleniști, care își conduceau regatul din Orientul Apropiat din Mesopotamia, și ocazional sub dominația ptolemeilor, care domneau din Alexandria, Egipt.

Timp de aproape două secole, evreii și grecii din regiune au putut trăi într-o relativă pace. Conducătorii seleucizi le-au permis evreilor să își practice nestingheriți religia, iar mulți dintre evrei au adoptat aspecte ale elenismului pentru a se îngrașa cu conducătorii. În cele din urmă, însă, o serie de factori au dus la o revoltă evreiască împotriva stăpânirii seleucizilor, care a început în anul 167 î.Hr. și a devenit cunoscută sub numele de Revolta Macabeilor. Revolta a apărut ca urmare a unui sentiment crescând al identității evreiești și a unui fel de proto-naționalism care îi privea pe seleucizi ca ocupanți inamici ai Țării Sfinte. Pe de altă parte, regele seleucid Antioh al IV-lea (r. 175-164 î.Hr.) îi privea pe evrei cu suspiciune din cauza caracterului lor adesea insular și a refuzului de a accepta elenismul. Aceste atitudini s-au ciocnit, ducând la Revolta Macabeană.

Revolta Macabeilor nu s-a încheiat niciodată în mod clar, astfel că istoricii continuă să dezbată cronologia, dar, pe măsură ce a durat ceva timp, a evoluat de la o mișcare de independență la un război de cucerire a evreilor. Suveranitatea Iudeii și cultul la templul din Ierusalim au fost restabilite, dar, din fericire, națiunea evreiască nu a rezistat prea mult din cauza ascensiunii Romei. Cu toate acestea, revolta a avut efecte permanente asupra culturii și identității evreiești, a Bibliei, a sărbătorii Hanukkah și a situației geopolitice din Orientul Apropiat antic.

Revolta macabeană: The History and Legacy of the Jewish Uprising against the Seleucid Empire that Restored Judea's Religious Freedom examinează originile revoltei, oamenii care au condus-o și rezultatele. Împreună cu imagini ale oamenilor, locurilor și evenimentelor importante, veți învăța despre Revolta Macabeilor ca niciodată până acum.