The Waste Land

Recenzii ale cititorilor

Recenziile evidențiază un amestec de admirație pentru geniul poetic al lui T.S. Eliot și critici substanțiale privind calitatea cărții, în special formatarea și standardele de publicare.

Mulți recenzenți laudă profunzimea și frumusețea poeziei lui Eliot, remarcându-i impactul emoțional, descrierile imaginative și semnificația ca operă literară. Cartea este, de asemenea, apreciată pentru designul său frumos și ca o opțiune de cadou grijulie.

Numeroase recenzii critică edițiile tipărită și digitală pentru formatarea slabă, elementele lipsă și prezentarea generală neglijentă. Unii consideră cartea ilizibilă, lipsită de aranjarea corectă a strofelor și susțin că nu reprezintă poezia așa cum a fost intenționată.

(pe baza a 42 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Țara pustie este un poem de T. S. Eliot, considerat unul dintre cele mai importante poeme ale secolului XX și o operă centrală a poeziei moderniste. Publicat în 1922, poemul de 434 de versuri (B) a apărut pentru prima dată în Marea Britanie în numărul din octombrie al revistei lui Eliot The Criterion și în Statele Unite în numărul din noiembrie al revistei The Dial. A fost publicat sub formă de carte în decembrie 1922. Printre frazele sale celebre se numără "Aprilie este cea mai crudă lună", "Îți voi arăta frica într-un pumn de praf", "Aceste fragmente le-am întărit împotriva ruinelor mele" și mantra sanscrită "Shantih shantih shantih". (C)

Poemul lui Eliot combină legenda Sfântului Graal și a Regelui Pescar cu viniete ale societății britanice contemporane. Eliot folosește numeroase aluzii la canonul occidental: Metamorfozele lui Ovidiu, Divina Comedie a lui Dante, Shakespeare, Milton, scripturile budiste, Upanishadele hinduse și chiar un cântec popular contemporan, "The Shakespearean Rag". Poemul trece de la vocea satirei la cea a profeției, cu schimbări bruște și neanunțate de vorbitor, locație și timp, evocând o gamă vastă și disonantă de culturi și literaturi.

Poemul este împărțit în cinci secțiuni. Prima, "Înmormântarea morților", introduce diversele teme ale deziluziei și disperării. A doua, "O partidă de șah", folosește narațiuni alternative, în care vinietele mai multor personaje abordează aceste teme în mod experimental. "Predica focului", cea de-a treia secțiune, oferă o meditație filozofică în legătură cu imaginile morții și punctele de vedere ale renunțării la sine în juxtapunere, influențate de Augustin de Hippo și de religiile orientale. După o a patra secțiune, "Moartea prin apă", care include o scurtă petiție lirică, a cincea secțiune culminantă, "Ce a spus tunetul", se încheie cu o imagine a judecății.