The Waste Land și alte poezii: Sărbătorirea a o sută de ani de la The Waste Land

Recenzii ale cititorilor

Recenziile ediției Kindle a cărții „The Waste Land and Other Poems” prezintă un amestec de experiențe pozitive și negative. Mulți cititori apreciază formatul și caracteristicile precum notele legate și o introducere utilă. Cu toate acestea, există plângeri semnificative cu privire la diferite ediții, în special în ceea ce privește formatarea slabă și lipsa unor caracteristici poetice esențiale. În general, deși conținutul este bine apreciat, calitatea anumitor ediții a diminuat experiența de lectură pentru unii.

Ediție bine formatată, cu cuprins și note legate, imagini puternice, profunzime emoțională și o renaștere a aprecierii pentru poezie, în special în rândul studenților sau al celor care o revizitează. Cartea are, de asemenea, calități frumoase de prezentare potrivite ca un cadou.

Multe versiuni au probleme de formatare, cum ar fi pauze de strofă lipsă și text prost redat, ceea ce le face dificil și neplăcut de citit. Unele ediții sunt lipsite de conținut suplimentar și de note care sunt esențiale pentru înțelegerea poeziei complexe a lui Eliot, ceea ce duce la sentimentul de a fi înșelat.

(pe baza a 90 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Waste Land and Other Poems: Celebrating One Hundred Years of The Waste Land

Conținutul cărții:

Considerat pe scară largă drept "Poemul secolului", The Waste Land este un "poem infinit de misterios", care, potrivit lui John Xiron Cooper, "este un poem pe care am învățat să-l mânuim, dar nu un poem, pe care l-am îmblânzit". Este adevărat că publicarea poemului a marcat un moment de răscruce în istoria poeziei britanice. La scurt timp după apariția sa, mai întâi în volumul inaugural al The Criterion (octombrie 1922), o revistă literară britanică trimestrială, fondată și editată chiar de Eliot, la Londra, și apoi în publicația americană The Dial din New York (noiembrie 1922), poemul a ajuns să fie considerat una dintre operele fundamentale ale poeziei moderniste, iar Eliot o figură literară foarte importantă a vremii. Eliot a câștigat premiul Dial în valoare de 2 000 de dolari.

Este important de reținut că The Waste Land nu are o structură definită. Este un poem care nu are o intrigă. Nu are nici un început și nici un sfârșit. Fragmentele poetice reflectă fragmentarea vieții din orașele Europei, devastate de Primul Război Mondial. Poezia poate fi calificată drept "o grămadă de imagini rupte", un poem, după cum afirmă Harold Munro, "un potpourri de descrieri și episoade". Întrucât poemul se bazează pe viziunile lui Tiresias, care îi vin în valuri, Țara pustie pare să fie fragmentată sau dezarticulată. Cititorul trebuie să pună cap la cap toate aceste fragmente pentru a extrage un sens.

Țara pustie este, de asemenea, un poem multi-vocal, are o multitudine de voci, voci vorbite în greacă, latină, sanscrită, germană și italiană. De asemenea, este bogat aluziv și polivocal. Ea face aluzie la mai multe texte, precum Metamorfozele lui Ovidiu, Divina Comedie a lui Dante, Les Fleurs du mal a lui Baudelaire, Shakespeare, budismul, Upanishad-ul hindus și altele. Uimitoarea aluzivitate și profunzime a textului a trecut pur și simplu peste capetele cititorilor săi, care au fost inițial derutați de șirul de citate și de referințele la o varietate de surse în mai multe limbi, precum greaca, latina, franceza, germana, italiana și sanscrita. Cu greu au putut înțelege "estetica" lui Eliot a fragmentării și juxtapunerii, care poate fi considerată o parte inextricabilă a semnificației simbolice a poemului.

Țara pustie este, în esență, un peisaj populat; multe personaje, dintre care câteva sunt femei, se plimbă liber prin pustietate. Este interesant de observat că "toate femeile sunt o singură femeie, iar cele două sexe se întâlnesc în Tiresias". Toate aceste femei au propria lor poveste individuală de narat, propria lor voce pe care oamenii să o asculte. Astfel de femei, precum Marie, nepoata și confidenta împărătesei Elisabeta a Austriei, Belladonna, doamna stâncilor, Lil, mama a cinci copii a cărei căsnicie nefericită este discutată de prietena ei într-un pub londonez, ghicitoarea Madame Sosostris, fata dactilografă, care este "plictisită și obosită", nimfele, care s-au întâmplat să fie prietenele moștenitorilor vagabonzi ai directorilor de orașe, variază între ele în ceea ce privește vârsta, clasa, nivelul de educație sau statutul socio-economic.

The Waste Land este fragmentat în cinci secțiuni: "Îngroparea morților", "O partidă de șah", "Predica focului", "Moartea prin apă" și "Ce a spus tunetul".