Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Recenziile la traducerea lui Joyce din Thebaid a lui Statius prezintă o gamă variată de opinii, lăudând calitatea traducerii și profunzimea comentariului, dar criticând și aspecte precum greșelile de scriere și designul general al copertei.
Avantaje:Traducerea este descrisă ca fiind frumoasă, viscerală și captivantă, captând esența poetică a lui Statius și transmițând în același timp în mod eficient elementele emoționale și violente ale povestirii. Mulți recenzenți laudă comentariul extins, glosarul și materialele de referință incluse, considerându-le extrem de valoroase pentru cititori. Cartea este considerată o ediție definitivă a Thebaid, ceea ce o face o lectură esențială atât pentru noii veniți, cât și pentru cei familiarizați cu textul.
Dezavantaje:Mai multe recenzii subliniază faptul că ediția din 2008 suferă de numeroase greșeli de scriere care necesită atenție editorială. Unii cititori critică opțiunile de traducere, susținând că aceasta se abate de la textul original latin. În plus, designul copertei a primit reacții negative, un recenzent numind-o cea mai proastă copertă din toate timpurile, afirmând că aceasta diminuează valoarea și atractivitatea estetică a cărții.
(pe baza a 9 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Thebaid: A Song of Thebes
Conținutul cărții:
Thebaid, o epopee latină în douăsprezece cărți scrisă de Statius (c. 45-96 e.n. ) reexaminează evenimentele care au urmat abdicării lui Oedip, concentrându-se asupra războiului civil dintre frații Eteocles, regele Tebei, și Polinice, care vine în fruntea unei armate din Argos pentru a-și revendica partea de putere regală. Poemul este lung - fiecare dintre cele douăsprezece cărți cuprinde peste opt sute de versuri - și complex și exploatează o gamă largă de opere literare, atât grecești, cât și latine. Cu toate că a fost sever restricționat de împăratul Domițian și de domnia sa a terorii, Statius a creat totuși o meditație asupra guvernării autocratice care prezintă și astăzi un interes politic.
Popular în epoca sa și foarte admirat în Evul Mediu și în Renaștere - în special de Dante și Chaucer - poemul a căzut în obscuritate și, pentru cititorii limbii engleze, a fost prost servit de traducători. Statius și-a compus poemul în hexametri dactilici, forma de vers supremă în antichitate. În mâinile sale, acest vers venerabil este flexibil, capabil de accente subtile și de schimbări dramatice de tempo; este un mediu expresiv, receptiv. În această traducere nouă și mult așteptată, poeta Jane Wilson Joyce folosește în traducerea sa în limba engleză un vers liber, cu șase timpi, care îi permite să dezvăluie ceva din ritmul original și din interacțiunea dintre structura propoziției și cadrul versului.
Claritatea traducerii lui Joyce evidențiază versificația superbă a poemului, utilizarea sofisticată a intertextualității, precum și experimentele și inovațiile formale îndrăznețe. O introducere substanțială și adnotările fac această epopee accesibilă studenților de toate nivelurile.
