Ultimul și primul om

Recenzii ale cititorilor

Recenzile la „Ultimii și primii oameni” de Olaf Stapledon evidențiază cartea ca fiind o explorare întunecată, grea și vizionară a evoluției umanității de-a lungul a miliarde de ani. Mulți cititori îi recunosc strălucirea în ceea ce privește amploarea și imaginația, deși semnalează, de asemenea, probleme semnificative de lizibilitate și teme rasiale tulburătoare. Lipsa de personaje și de intrigă a cărții, împreună cu pasajele sale lungi și plictisitoare, au primit reacții mixte, unii cititori apreciind profunzimea filosofică, în timp ce alții au considerat-o epuizantă. Calitatea ediției pare să fie o preocupare pentru unii, în special în ceea ce privește erorile tipografice și rescrierile nedorite din versiunile mai noi.

⬤ Imaginație și profunzime excepționale în explorarea viitorului umanității.
⬤ Perspective filosofice și reflecții asupra evoluției și civilizației umane.
⬤ Influență asupra scriitorilor de science fiction de mai târziu.
⬤ Oferă un stil narativ unic pe care unii îl găsesc captivant.

⬤ Proză grea și plictisitoare care poate fi greu de parcurs.
⬤ Lipsa intrigii tradiționale și a dezvoltării personajelor.
⬤ Prezența stereotipurilor și prejudecăților rasiale învechite.
⬤ Calitatea edițiilor mai noi poate fi inferioară, cu erori tipografice și rescrieri nedorite.

(pe baza a 101 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Last and First Men

Conținutul cărții:

Ultimii și primii oameni: A Story of the Near and Far Future este un roman science fiction de tip "istorie a viitorului" scris în 1930 de autorul britanic Olaf Stapledon. O lucrare de o amploare fără precedent în acest gen, romanul descrie istoria omenirii din prezent încoace, de-a lungul a două miliarde de ani și a optsprezece specii umane distincte, dintre care specia noastră este prima și cea mai primitivă.

Concepția lui Stapledon despre istorie se bazează pe dialectica hegeliană, urmând un ciclu repetitiv cu multe civilizații variate care se ridică și coboară înapoi în sălbăticie de-a lungul a milioane de ani, dar este, de asemenea, una a progresului, deoarece civilizațiile ulterioare se ridică la înălțimi mult mai mari decât primele. Cartea anticipează știința ingineriei genetice și este un exemplu timpuriu al superminții fictive; o conștiință compusă din mai mulți indivizi legați telepatic.

O parte controversată a cărții prezintă oameni care, într-un viitor îndepărtat, evadează de pe Pământul muribund și se stabilesc pe Venus, exterminându-i în totalitate pe locuitorii nativi, o specie marină inteligentă. Cartea lui Stapledon a fost interpretată de unii ca tolerând un astfel de genocid interplanetar ca fiind un act justificat dacă este necesar pentru supraviețuirea rasei, deși o serie de partizani ai lui Stapledon au negat că aceasta ar fi fost intenția sa, susținând în schimb că Stapledon nu făcea decât să arate că, deși omenirea a avansat în mai multe moduri în viitor, în cele din urmă ea posedă încă aceeași capacitate de sălbăticie ca întotdeauna.