Studiul de față analizează El libro de romances y coplas del Carmelo de Valladolid c. 1590-1609) scris de surorile carmelitane desculțe de la mănăstirea Conception del Carmen din Valladolid, Spania, la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea.
Prin intermediul acestei monografii vom demonstra modul în care aceste femei au folosit poezia, scrisă de bărbați, pe care o aveau la dispoziție și apoi au reconfigurat discursul masculin, făcându-l al lor și adaptându-l la vocea lor delicată. Vom remarca modul în care aceste femei au descris alte femei, îmbrăcându-le în carne și oase, atât de puternice, atât de frumoase și atât de spirituale, deosebindu-se - în multe ocazii - de modelul convențional petrarcian de descriere feminină, în care femeia era reprezentată ca o statuie rece și rigidă.
Aceste scriitoare își intonau versurile pentru soția lor spirituală cu aceeași intensitate cu care cei mai îndrăzneți poeți își decantau inimile exaltându-și muzele. Poetistele cărții de cântece au împrumutat forma și conținutul liricii masculine, dar le-au adaptat la vocea lor iubitoare, delicată și religioasă.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)