Zombie Politics and Culture in the Age of Casino Capitalism; Ediția a doua

Recenzii ale cititorilor

Cartea Dr. Henry Giroux prezintă o perspectivă convingătoare asupra politicii, capitalismului și educației americane, încurajând cititorii să reflecteze asupra rolului lor în procesul democratic. Deși cartea are unele probleme de accesibilitate, comentariul său perspicace asupra problemelor contemporane o face o lectură valoroasă.

Perspectivă convingătoare și previzibilă, domeniu de aplicare cuprinzător, comentariu lucid și perspicace asupra peisajului socio-politic al Americii, încurajează autoreflecția, foarte recomandată de mai mulți recenzenți.

Greu de citit din cauza subiectului dificil, copertă slabă, titlu senzaționalist, considerată ideologic tendențioasă, oarecum scumpă.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Zombie Politics and Culture in the Age of Casino Capitalism; Second Edition

Conținutul cărții:

În cea de-a doua ediție a cărții Zombie Politics and Culture in the Age of Casino Capitalism, Henry A.

Giroux folosește metafora zombi pentru a evidenția modul în care America a îmbrățișat o mașinărie a morții sociale și civile care îngheață orice urmă de democrație robustă. El prezintă diferitele moduri în care zombii politici, corporatiști și intelectuali care conduc America îmbrățișează instituții ucigașe, precum o armată umflată, statul pedepsitor, o formă de capitalism prădător și un set de politici autoritare, bazate pe moarte, care sancționează tortura, asasinatele țintite și o psihologie de război permanentă.

Autorul susține că paranoia guvernamentală și corporativă este foarte răspândită în America. În timp ce mențin un stat de securitate masiv, forțele conducătoare promovează internalizarea ideologiei, modurilor de guvernare și politicilor lor, fie seducându-i pe cetățeni cu plăcerile decadente ale unei culturi de consum iubitoare de celebrități, fie bătându-i până la supunere. Giroux face apel la o alternativă sistemică la capitalismul zombie printr-un imperativ politic și pedagogic care să abordeze și să informeze o nouă viziune culturală, un nou mod de subiectivitate individuală și o nouă înțelegere a acțiunii critice.

Ca parte a unui efort mai amplu de a construi o mișcare socială cu o bază largă, el pledează pentru un nou limbaj politic capabil să plaseze educația în centrul politicii. Legând limbajul criticii de discursul speranței educate, el face apel la revendicarea spațiilor publice și a instituțiilor în care pot înflori culturile formative care hrănesc imaginația radicală și căutarea continuă a dreptății, a egalității și a promisiunii unei democrații viitoare.