A da socoteală de sine

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Judith Butler „Giving an Account of Oneself” explorează complexitatea eticii și a formării subiectului în contexte sociale, subliniind relaționalitatea și nevoia de autoreflecție. Cartea a fost lăudată pentru stilul captivant, claritatea și relevanța sa pentru preocupările etice contemporane.

Cartea este bine scrisă, captivantă și stimulantă din punct de vedere intelectual. Prezintă un argument complex, dar accesibil, despre etică și subiectivitate, încurajând cititorii să își contemple responsabilitățile morale într-un context social. Mulți recenzenți au considerat că este una dintre cele mai bune lucrări ale lui Butler, cu o scriere clară și pedagogică care este atât provocatoare, cât și plină de satisfacții.

Unii cititori au considerat cartea ca fiind foarte dificilă, ceea ce îi poate descuraja pe cei nefamiliarizați cu opera lui Butler. În plus, au existat probleme cu comandarea și primirea cărții, ceea ce a provocat frustrare pentru un recenzent care s-a trezit cu două exemplare din cauza unor instrucțiuni neclare.

(pe baza a 9 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Giving an Account of Oneself

Conținutul cărții:

Ce înseamnă să duci o viață morală? În primul său studiu extins asupra filosofiei morale, Judith Butler oferă o schiță provocatoare pentru o nouă practică etică - una care să răspundă nevoii de autonomie critică și care să se bazeze pe un nou sens al subiectului uman. Butler pornește de la capacitatea unei persoane de a răspunde la întrebările Ce am făcut? și Ce ar trebui să fac? Ea arată că se poate răspunde la aceste întrebări numai dacă se pune o întrebare prealabilă: Cine este acest "eu" care are obligația de a da socoteală de sine și de a acționa în anumite moduri? Deoarece consider că nu pot da socoteală de mine însumi fără a ține cont de condițiile sociale în care am apărut, reflecția etică necesită o întoarcere către teoria socială.

În trei capitole elaborate cu putere și scrise cu luciditate, Butler demonstrează cât de dificil este să dai socoteală despre tine însuți și cum această lipsă de autotransparență și narabilitate este crucială pentru o înțelegere etică a umanului. Într-un dialog strălucit cu Adorno, Levinas, Foucault și alți gânditori, ea argumentează elocvent limitele, posibilitățile și pericolele gândirii etice contemporane. Butler oferă o critică a sinelui moral, susținând că subiectul etic transparent, rațional și continuu este o construcție imposibilă care încearcă să nege specificitatea a ceea ce înseamnă să fii uman.

Nu ne putem cunoaște pe noi înșine decât incomplet și numai în relație cu o lume socială mai largă care ne-a precedat întotdeauna și ne-a modelat deja în moduri pe care nu le putem înțelege. Dacă în mod inevitabil suntem parțial opaci față de noi înșine, cum poate defini actul etic faptul de a ne da seama de noi înșine? Și nu cumva un sistem etic care ne consideră răspunzători în mod imposibil pentru cunoașterea deplină de sine și pentru conștiința de sine ne aplică un fel de violență psihică, conducând la o cultură a auto-berării și a cruzimii? Cum ne oferă întoarcerea către teoria socială o șansă de a înțelege caracterul specific social al necunoașterii noastre despre noi înșine? În această carte neprețuită, prin reformularea eticii ca un proiect în care a fi etic înseamnă a deveni critic față de normele în temeiul cărora ni se cere să acționăm, dar pe care nu le putem alege niciodată pe deplin, Butler luminează ce înseamnă pentru noi, ca ființe failibile, să creăm și să împărtășim o etică a vulnerabilității, a umilinței și a receptivității etice.

Judtith Butler este Maxine Elliot Professor of Rhetoric and Comparative Literature la University of California, Berkeley. Cele mai recente cărți ale sale sunt Precarious Life: The Power of Mourning and Violence și Undoing Gender.