Forța non-violenței: Un liant etico-politic

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Judith Butler „How to Live in a Violent World - Without Making It Worse” explorează importanța non-violenței și a interconectării vieții în abordarea violenței societale. În timp ce multe recenzii laudă analiza pătrunzătoare și raționamentul etic al lui Butler, altele îi critică stilul de scriere ca fiind complicat și inaccesibil, ducând la o receptare mixtă a conținutului cărții.

⬤ Analiză pătrunzătoare a nonviolenței
⬤ raționament etic și moral
⬤ implicare în probleme politice importante
⬤ semnificativă pentru înțelegerea complexității violenței societale
⬤ lectură esențială pentru discuțiile contemporane despre justiție și viața umană.

⬤ Stil de scriere complicat, cu propoziții interminabile
⬤ prea complex pentru cititorii ocazionali
⬤ unii consideră că conținutul ar fi putut fi rezumat într-un articol
⬤ probleme de calitate fizică raportate, cum ar fi cărți deteriorate.

(pe baza a 10 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Force of Nonviolence: An Ethico-Political Bind

Conținutul cărții:

"Judith Butler este cel mai creativ și curajos teoretician social care scrie astăzi." - Cornel West

"Judith Butler este pur și simplu unul dintre cei mai pătrunzători, provocatori și influenți gânditori ai timpului nostru." - J. M. Bernstein

Noua carte a lui Judith Butler arată cum o etică a non-violenței trebuie să fie conectată la o luptă politică mai largă pentru egalitatea socială. Mai mult, ea susține că nonviolența este adesea înțeleasă greșit ca o practică pasivă care emană dintr-o regiune calmă a sufletului sau ca o relație etică individualistă cu formele de putere existente. Dar, de fapt, nonviolența este o poziție etică aflată în mijlocul câmpului politic. O formă agresivă de nonviolență acceptă faptul că ostilitatea face parte din constituția noastră psihică, dar valorizează ambivalența ca modalitate de a împiedica transformarea agresiunii în violență. O provocare contemporană la adresa unei politici a nonviolenței subliniază faptul că există o diferență de opinie cu privire la ceea ce contează ca violență și nonviolență. Distincția dintre acestea poate fi mobilizată în serviciul ratificării monopolului statului asupra violenței.

Considerarea non-violenței ca o problemă etică în cadrul unei filosofii politice necesită o critică a individualismului, precum și o înțelegere a dimensiunilor psihosociale ale violenței. Butler se bazează pe Foucault, Fanon, Freud și Benjamin pentru a analiza modul în care interdicția împotriva violenței nu reușește să includă viețile considerate de neiertat. Analizând modul în care "fantasmele rasiale" justifică violența de stat și administrativă, Butler urmărește modul în care violența este adesea atribuită celor care sunt cel mai grav expuși efectelor sale letale. Lupta pentru non-violență se regăsește în mișcările de transformare socială care reorientează caracterul dureros al vieților în lumina egalității sociale și ale căror revendicări etice rezultă dintr-o înțelegere a interdependenței vieții ca bază a egalității sociale și politice.