Parting Ways: Evreitatea și critica sionismului

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Judith Butler „Parting Ways” prezintă o perspectivă critică asupra sionismului și pledează pentru o coexistență mai etică între evrei și palestinieni. Scrierea este considerată densă și academică, făcând dificilă pentru unii cititori implicarea deplină în conținut, în ciuda temelor și ideilor importante ale cărții.

Cartea ridică întrebări etice semnificative cu privire la sionism și propune o viziune pentru coexistență, implicând figuri filosofice proeminente. Cartea este lăudată ca fiind un demers curajos, oferind o perspectivă radicală care pune în discuție narațiunile dominante și îndeamnă la o gândire mai profundă cu privire la conflictul israeliano-palestinian.

Mulți cititori consideră proza inutil de complexă și dificil de parcurs, ceea ce duce la frustrare și confuzie. Limbajul academic și lipsa unor definiții clare pentru termeni-cheie, precum evreitate și sionism, o fac inaccesibilă pentru un public mai larg. Unele recenzii o descriu drept „salată de cuvinte” sau „opacă”, sugerând că nu reușește să își comunice ideile în mod clar.

(pe baza a 14 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Parting Ways: Jewishness and the Critique of Zionism

Conținutul cărții:

Judith Butler urmează sugestia târzie a lui Edward Said conform căreia, prin luarea în considerare a deposedării palestiniene în raport cu tradițiile diasporei evreiești, se poate crea un nou etos pentru soluția unui singur stat. Butler angajează poziții filosofice evreiești pentru a articula o critică a sionismului politic și a practicilor sale de violență de stat nelegitimă, naționalism și rasism sponsorizat de stat. În același timp, ea trece dincolo de cadrele comunitare, inclusiv cele evreiești, care nu reușesc să ajungă la o noțiune radical democratică de coabitare politică. Butler apelează la gânditori precum Edward Said, Emmanuel Levinas, Hannah Arendt, Primo Levi, Martin Buber, Walter Benjamin și Mahmoud Darwish în articularea unei noi etici politice. În opinia sa, este la fel de important să se conteste pretenția Israelului de a reprezenta poporul evreu, precum și să se arate că un cadru strict evreiesc nu poate fi suficient ca bază pentru o critică finală a sionismului. Ea promovează o poziție etică în care obligațiile de coabitare nu derivă din similitudinea culturală, ci din caracterul neales al pluralității sociale. Recuperând argumentele gânditorilor evrei care au criticat sionismul sau a căror operă ar putea fi folosită în acest scop, Butler contestă acuzația specifică de ură antisemită de sine, adesea îndreptată împotriva criticilor evreiești ale Israelului.

Etica sa politică se bazează pe o viziune a coabitării care gândește din nou despre binaționalism și expune limitele unui cadru comunitar pentru a depăși moștenirea colonială a sionismului. Angajamentele sale cu Edward Said și Mahmoud Darwish constituie un punct de plecare și o concluzie importantă pentru angajamentul său față de unele forme-cheie de gândire derivate parțial din resursele evreiești, dar întotdeauna în relație cu non-evreii.

Butler ia în considerare drepturile celor deposedați, necesitatea coabitării plurale și pericolele violenței arbitrare a statului, arătând cum acestea pot fi extinse la o critică a sionismului, chiar și atunci când acesta nu este scopul lor explicit. Ea revizitează și afirmă propunerile târzii ale lui Edward Said pentru soluția unui singur stat în cadrul etosului binaționalismului. Sugestia surprinzătoare a lui Butler: Etica evreiască nu numai că necesită o critică a sionismului, dar trebuie să transcendă evreitatea sa exclusivă pentru a realiza idealurile etice și politice ale conviețuirii în democrația radicală.