Forța non-violenței: Un liant etico-politic

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Judith Butler „How to Live in a Violent World - Without Making It Worse” (Cum să trăim într-o lume violentă fără să o înrăutățim) este o examinare provocatoare a nonviolenței în contextul violenței politice contemporane și al justiției sociale. Cartea critică definițiile statului-națiune ale violenței și pledează pentru un angajament de recunoaștere a valorii tuturor vieților ca fundament necesar pentru o lume nonviolentă. În timp ce unii cititori consideră că analiza sa este pătrunzătoare și necesară, alții îi critică stilul de scriere ca fiind alambicat și argumentele ca fiind lipsite de o perspectivă originală.

⬤ Oferă o analiză profundă a contra-culturii non-violente necesare supraviețuirii într-o lume violentă.
⬤ O bază etică solidă și un raționament moral mai degrabă decât o credință oarbă.
⬤ Se implică în chestiuni politice teoretice și pragmatice complexe, susținând interconectarea și nonviolența.
⬤ Recomandat de cititori pentru importanța sa în problemele sociale presante.

⬤ Stilul de scriere este criticat ca fiind dens, întortocheat și plin de propoziții interminabile.
⬤ Unii cititori consideră că teza principală ar putea fi prezentată mai concis, sugerând că ar putea fi rezumată într-o formă mai scurtă.
⬤ Plângeri cu privire la starea fizică a cărții la primire, indicând probleme de control al calității.

(pe baza a 10 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Force of Nonviolence: An Ethico-Political Bind

Conținutul cărții:

"Judith Butler este cel mai creativ și curajos teoretician social care scrie astăzi." - Cornel West

"Judith Butler este pur și simplu unul dintre cei mai pătrunzători, provocatori și influenți gânditori ai timpului nostru." - J. M. Bernstein

Noua carte a lui Judith Butler arată cum o etică a non-violenței trebuie să fie conectată la o luptă politică mai largă pentru egalitatea socială. Mai mult, ea susține că nonviolența este adesea înțeleasă greșit ca o practică pasivă care emană dintr-o regiune calmă a sufletului sau ca o relație etică individualistă cu formele de putere existente. Dar, de fapt, nonviolența este o poziție etică aflată în mijlocul câmpului politic. O formă agresivă de nonviolență acceptă faptul că ostilitatea face parte din constituția noastră psihică, dar valorizează ambivalența ca modalitate de a împiedica transformarea agresiunii în violență. O provocare contemporană la adresa unei politici a nonviolenței subliniază faptul că există o diferență de opinie cu privire la ceea ce contează ca violență și nonviolență. Distincția dintre acestea poate fi mobilizată în serviciul ratificării monopolului statului asupra violenței.

Considerarea non-violenței ca o problemă etică în cadrul unei filosofii politice necesită o critică a individualismului, precum și o înțelegere a dimensiunilor psihosociale ale violenței. Butler se bazează pe Foucault, Fanon, Freud și Benjamin pentru a analiza modul în care interdicția împotriva violenței nu reușește să includă viețile considerate de neiertat. Analizând modul în care "fantasmele rasiale" justifică violența de stat și administrativă, Butler urmărește modul în care violența este adesea atribuită celor care sunt cel mai grav expuși efectelor sale letale. Lupta pentru non-violență se regăsește în mișcările de transformare socială care reorientează caracterul dureros al vieților în lumina egalității sociale și ale căror revendicări etice rezultă dintr-o înțelegere a interdependenței vieții ca bază a egalității sociale și politice.