Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea lui Henry Mintzberg „The Rise and Fall of Strategic Planning” oferă o examinare critică a metodelor de planificare strategică, oferind o perspectivă asupra formării strategiei și a distincțiilor dintre planificarea strategică și gândirea strategică. În timp ce cartea este lăudată pentru rigurozitatea și contribuțiile sale teoretice, ea este criticată pentru că este prea academică și nu oferă măsuri practice pentru practicieni.
Avantaje:Cartea este profund pătrunzătoare, oferind o amplă prezentare istorică a planificării strategice, critici puternice ale metodelor tradiționale de planificare și construcții utile care ajută la înțelegerea formării strategiei. Este considerată o contribuție fundamentală la domeniu, ceea ce o face o lectură esențială pentru studenții serioși ai planificării strategice. Mulți recenzenți au apreciat profunzimea cercetării și rigoarea intelectuală a argumentelor lui Mintzberg.
Dezavantaje:Este posibil ca această carte să nu fie potrivită pentru practicienii care caută îndrumări practice și practice privind metodele de planificare strategică, deoarece se concentrează mai mult pe teorie și critică. Unii cititori au considerat-o excesiv de stufoasă și, deși critică în mod eficient deficiențele planificării strategice, îi lipsește aplicarea practică. În plus, cititorii au remarcat că ar putea fi o provocare pentru vorbitorii de limbă engleză care nu sunt nativi din cauza complexității sale.
(pe baza a 31 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Rise and Fall of Strategic Planning
Conținutul cărții:
În această istorie definitivă și revelatoare, Henry Mintzberg, fostul președinte iconoclast al Societății de Management Strategic, demască presa care a hipnotizat atât de multe organizații începând cu 1965: planificarea strategică. Unul dintre cei mai străluciți și originali gânditori în domeniul managementului, Mintzberg concluzionează că termenul este un oximoron - că strategia nu poate fi planificată, deoarece planificarea se referă la analiză, iar strategia la sinteză. Acesta este motivul pentru care, afirmă el, procesul a eșuat atât de des și atât de dramatic.
Mintzberg urmărește originile și istoria planificării strategice prin proeminența și decăderea sa ulterioară. El susține că trebuie să reconcepem procesul prin care sunt create strategiile - punând accentul pe învățarea informală și pe viziunea personală - și rolurile pe care le pot juca planificatorii. Mintzberg propune definiții noi și neobișnuite ale planificării și strategiei și examinează în mod inedit și pătrunzător diferitele modele de planificare strategică și dovezile care demonstrează de ce acestea au eșuat. Trecând în revistă așa-numitele "capcane" ale planificării, el arată cum procesul în sine poate distruge angajamentul, îngusta viziunea unei companii, descuraja schimbarea și genera o atmosferă de politică. Într-o critică dură a multor vaci sacre, el descrie trei erori de bază ale procesului - că discontinuitățile pot fi prezise, că strategii pot fi detașați de operațiunile organizației și că procesul de elaborare a strategiei în sine poate fi formalizat.
Mintzberg dedică o secțiune substanțială noului rol al planificării, al planurilor și al planificatorilor, nu în cadrul procesului de elaborare a strategiei, ci în sprijinul acestuia, furnizând unele dintre intrările sale și uneori programându-i rezultatele, precum și încurajând gândirea strategică în general. Această carte este o lectură obligatorie pentru oricine dintr-o organizație care este influențat de procesele de planificare sau de elaborare a strategiei.
