Băiatul care voia să fie elicopter

Recenzii ale cititorilor

Cartea „The Boy Who Would Be a Helicopter” de Vivian Paley a primit recenzii pozitive pentru opiniile sale despre puterea povestirilor copiilor și importanța jocului în educație. Criticii remarcă narațiunea sa inspirată și ideile benefice pentru educatori și părinți. Cu toate acestea, unele critici evidențiază faptul că această carte este în mare parte anecdotică și este posibil să nu ofere aplicații practice pentru toate stilurile de predare, unii considerând-o dezarticulată și dificil de citit.

⬤ Oferă informații valoroase despre poveștile și imaginația copiilor.
⬤ Inspiră educatorii și părinții să se conecteze mai semnificativ cu copiii.
⬤ Subliniază importanța jocului și a creșterii individuale în educația copiilor mici.
⬤ Stil narativ captivant, lăudat pentru anecdotele sale înduioșătoare.
⬤ Recomandată educatorilor, consilierilor și tuturor celor care lucrează cu copii mici.

⬤ Unii au considerat cartea ca fiind în mare parte anecdote fără aplicații practice.
⬤ Critici privind stilul de scriere, care este fragmentat și dificil de urmărit.
⬤ Utilitate limitată pentru educatorii care nu dispun de resurse precum asistenți sau de timp pentru povestiri ample.
⬤ S-ar putea să nu se adreseze unui public mai larg în afara cadrelor didactice preșcolare.

(pe baza a 21 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Boy Who Would Be a Helicopter

Conținutul cărții:

Cum poate un profesor să înceapă să aprecieze și să exploateze bogatele resurse creative ale lumii fantastice a copiilor? Ce funcții sociale îndeplinesc jocul cu povești și povestirea în clasa preșcolară? Și cum poate copilul care este prins în fantezii private să fie adus în jocul social bogat în imaginație care îl înconjoară?

The Boy Who Would Be a Helicopter se concentrează pe provocarea pe care copilul izolat o reprezintă atât pentru profesori, cât și pentru colegii de clasă în comunitatea unică a clasei. Este povestea dramatică a lui Jason - singuraticul și outsiderul - și a triumfului său final și a revenirii sale în societatea colegilor săi de clasă. Pe măsură ce urmărim lupta lui Jason, vedem că sala de clasă este într-adevăr creuzetul în care tinerii se descoperă pe ei înșiși și învață să se confrunte cu noi probleme în experiența lor zilnică.

Vivian Paley recreează scena pe care copiii apar ca povestitori naturali și ingenioși. Ea completează aceste viniete din viața reală cu o perspectivă strălucită asupra procesului de predare, oferind discuții detaliate despre control, autoritate și utilizarea greșită a pedepsei în clasa preșcolară. Ea arată o dinamică mai eficientă și mai naturală de stabilire a limitelor care apare în controlul pe care copiii îl exercită asupra propriilor fantezii. Pentru prima dată, autoarea prezintă aici un triumvirat de profesori (Paley însăși și doi ucenici) care reflectă asupra semnificației evenimentelor care se desfășoară în fața lor.