Conceptele fundamentale ale metafizicii: Lume, finitudine, singurătate

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o colecție de prelegeri ale lui Heidegger care explorează concepte filosofice profunde, concentrându-se în special pe plictiseală ca aspect fundamental al existenței umane și pe rolul acesteia în revelarea Ființei. Deși a fost lăudată pentru intuițiile sale și stilul captivant, cartea a fost criticată și pentru conținutul repetitiv, traducerea dificilă și problemele legate de ediția în sine.

Cartea oferă o perspectivă profundă asupra filosofiei și metafizicii, în special în ceea ce privește plictiseala și existența umană. Mulți cititori au găsit-o captivantă și satisfăcătoare, în special pentru cei interesați de fenomenologie, existențialism și hermeneutică. Scrisul a fost apreciat pentru claritatea sa, făcându-l accesibil noilor veniți în gândirea filosofică.

Criticii au subliniat faptul că materialul este extrem de repetitiv, lăsându-i pe unii cititori cu sentimentul că ar fi putut fi condensat. Opțiunile de traducere au fost, de asemenea, considerate problematice, făcând textul mai puțin lizibil și întunecând sensul. În plus, unele ediții ale cărții suferă de o formatare slabă, de lipsa unui index și de probleme cu prezentarea citatelor grecești.

(pe baza a 11 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Fundamental Concepts of Metaphysics: World, Finitude, Solitude

Conținutul cărții:

Această carte, textul cursurilor lui Martin Heidegger din 1929/30, este crucială pentru înțelegerea tranziției lui Heidegger de la lucrarea majoră din primii ani, Ființă și timp, la preocupările sale ulterioare cu privire la limbaj, adevăr și istorie.

Publicată pentru prima dată în limba germană în 1983, ca volum 29/30 al operelor colecționate ale lui Heidegger, Conceptele fundamentale ale metafizicii prezintă o tratare extinsă a istoriei metafizicii și o elaborare a unei filosofii a vieții și a naturii. Conceptele lui Heidegger despre organism, comportament animal și mediu sunt dezvoltate în mod unic și definite cu intensitate.

De interes major este descrierea fenomenologică strălucită a lui Heidegger a stării de plictiseală, pe care o descrie ca fiind o "armonizare fundamentală" a timpurilor moderne.