Consolarea filosofiei

Recenzii ale cititorilor

Recenziile evidențiază „Consolarea filosofiei” a lui Boethius ca fiind o lucrare filosofică profundă și accesibilă, bogată în înțelepciune și lecții de viață, în ciuda unor critici privind stilul de traducere și problemele de formatare. Cititorii apreciază dialogul captivant și traducerea modernă, recunoscând în același timp că această carte poate prezenta provocări datorită profunzimii sale filosofice.

⬤ Perspective profunde și înțelepciune atemporală despre existența umană și filosofie.
⬤ Traducere accesibilă, plăcută și ușor de citit.
⬤ Conținut captivant care promovează discuții aprofundate, potrivit pentru mediile educaționale.
⬤ Proză și poezie frumos scrise.
⬤ Lecții de viață relevante care rezonează cu cititorii de astăzi.

⬤ Unele traduceri par prea moderne sau colocviale, provocând o deconectare de la textul original.
⬤ Problemele de formatare, cum ar fi caracterele rupte și erorile tipografice, diminuează experiența de lectură.
⬤ Cartea poate fi o provocare pentru unii cititori, necesitând o reflecție profundă.

(pe baza a 41 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Consolation of Philosophy

Conținutul cărții:

În această nouă traducere foarte apreciată a lucrării lui Boethius Consolarea filosofiei, David R. Slavitt prezintă o versiune grațioasă, accesibilă și modernă atât pentru admiratorii de lungă durată ai uneia dintre marile capodopere ale literaturii filosofice, cât și pentru cei care o întâlnesc pentru prima dată.

Slavitt păstrează distincția dintre secțiunile alternante de versuri și proză din originalul latin, permițându-ne să apreciem paralelele menipiene dintre discursurile cercetării literare și logice. Traducerile sale în proză sunt vii și colocviale, transmițând tonul argumentativ, uneori glumeț, al originalului, în timp ce traducerile sale în versuri redau frumusețea și puterea poeziei lui Boethius. Rezultatul este o contribuție majoră la arta traducerii.

Cei mai puțin familiarizați cu Consolarea își pot aminti că a fost scrisă în timpul unei condamnări la moarte. Boethius (c.

480-524), un funcționar imperial sub Teodoric, conducătorul ostrogoților din Roma, s-a trezit, într-o perioadă de paranoia politică, denunțat, arestat și apoi executat doi ani mai târziu, fără proces. Compusă în timp ce autorul său era întemnițat, izolat de familie și prieteni, aceasta rămâne una dintre cele mai elocvente meditații din literatura occidentală asupra naturii trecătoare a bunurilor pământești și a superiorității lucrurilor minții.

Într-o combinație ingenioasă de versuri și proză, Slavitt captează energia și pasiunea originalului. Iar într-o introducere destinată cititorului larg, Seth Lerer plasează viața și realizările lui Boethius în context.