Desenul: Forța motrice a arhitecturii

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Desenul: Forța motrice a arhitecturii” de Peter Cook este o explorare complexă a relației dintre desen și arhitectură, cuprinzând diverse ilustrații și discuții filosofice. În timp ce mulți cititori laudă imaginile inspirate și amploarea ideilor prezentate, alții critică stilul de scriere dens și alambicat, făcând dificilă urmărirea și înțelegerea mesajelor de bază.

⬤ Ilustrații superbe și o gamă largă de stiluri artistice prezentate.
⬤ Discuții captivante despre semnificația desenului în arhitectură.
⬤ Oferă o perspectivă interdisciplinară atrăgătoare pentru studenții la arte, precum și pentru pasionații de arhitectură.
⬤ Oferă perspective asupra tehnicilor istorice și contemporane de desen arhitectural.

⬤ Scrierea este adesea considerată densă, complicată și greu de înțeles.
⬤ Mulți cititori se așteptau la un ghid mai practic de desen arhitectural, mai degrabă decât la o explorare filosofică.
⬤ Unii au considerat că organizarea conținutului lipsește, făcând lectura frustrantă.
⬤ Dimensiunea și prețul cărții sunt criticate, unii considerând că ar trebui să fie formatată ca o carte de cafea mai mare.

(pe baza a 18 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Drawing: The Motive Force of Architecture

Conținutul cărții:

Concentrată pe semnificația creativă și inventivă a desenului pentru arhitectură, această carte a unuia dintre cei mai mari promotori ai săi, Peter Cook, este un clasic consacrat. Ea emană plăcerea și apetitul catolic al lui Cook pentru arhitectură. Cititorii au parte de perspective perceptive la fiecare pas. Cartea cuprinde unele dintre cele mai mari și mai intrigante desene ale arhitecților, de la Frank Lloyd Wright, Heath-Robinson, Le Corbusier și Otto Wagner la Frank Gehry, Zaha Hadid, Coop Himmelb(l)au, Arata Isozaki, Eric Owen Moss, Bernard Tschumi și Lebbeus Woods.

Precum și lucrări-cheie realizate de Cook și de alți membri ai grupului Archigram inițial.

Pentru această nouă ediție, Cook oferă un nou capitol substanțial care prezintă viteza cu care se mișcă traiectoria desenului. Acesta reflectă sofisticarea din ce în ce mai mare a software-ului disponibil și, de asemenea, modul în care "desenul manual" și "digitalul" sunt eclipsate de noi hibrizi - injectând un nou impuls desenului. Aceste "încrucișări" oferă un teritoriu cu totul nou, pe măsură ce se încearcă eliberarea desenului de limitele unui moment solitar, ale unei singure poziții de vizualizare sau ale unui singur limbaj referențial. Cu participarea unor artiști precum Toyo Ito, Perry Culper, Izaskun Chinchilla, Kenny Tsui, Ali Rahim, John Berglund și Lorene Faure, se ajunge la o înțelegere fascinantă a efectului pe care mediul îl are asupra intenției și definirii unei idei sau a unui loc. Este un desen în creion mai potrivit pentru o anumită arhitectură decât un desen în cerneală sau este o anumită culoare evocatoare a unei anumite atmosfere? Într-o lume în care un desen Mayer contribuie în mod creativ cu ceva diferit față de un desen Rhino, există multe de cerut de la tehnicile viitoare.