Dinastia lui Antipater: Regentul lui Alexandru cel Mare și succesorii săi

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o prezentare detaliată a lui Antipater și a dinastiei sale, oferind o imagine de ansamblu informativă a contextului istoric și a evenimentelor. Deși este lăudată pentru coerența și lizibilitatea sa, cartea este deficitară în ceea ce privește organizarea structurală și includerea hărților, pe care unii cititori le-au considerat frustrante.

⬤ Relatare informativă și coerentă a istoriei lui Antipater și a dinastiei sale
⬤ lectură plăcută
⬤ lăudată pentru claritate și detalii
⬤ bun adaos pentru cei deja familiarizați cu perioada.

⬤ Lipsă de hărți, care ar fi ajutat la înțelegere
⬤ utilizarea numelor comune poate fi derutantă
⬤ unele recenzii menționează o lipsă de structură și context
⬤ nu este potrivit pentru cititorii nefamiliarizați cu perioada istorică.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Antipater's Dynasty: Alexander the Great's Regent and His Successors

Conținutul cărții:

Antipater a fost o figură-cheie în ascensiunea Macedoniei sub Filip al II-lea și a jucat un rol esențial în succesiunea lui Alexandru al III-lea (cel Mare).

Alexandru i-a încredințat lui Antipater conducerea Macedoniei în lunga sa absență și i-a învins pe spartani în 331 î.Hr. După moartea lui Alexandru, el a zdrobit o revoltă greacă și a devenit regent al co-regelui, fratele vitreg al lui Alexandru (Filip al III-lea Arrhideus) și fiul său minor (Alexandru al IV-lea).

El a intermediat o înțelegere între succesorii în conflict, dar a murit în 319 î.Hr., după ce l-a desemnat mai întâi pe Polyperchon să îi succeadă în calitate de regent, preferându-i pe proprii săi fii. Fiul cel mare al lui Antipater, Casandru, a devenit ulterior regent al Macedoniei, dar în cele din urmă l-a ucis pe Alexandru al IV-lea și s-a autoproclamat rege. Trei dintre fiii săi i-au succedat la rândul lor pentru scurt timp, dar nu au putut păstra tronul.

Moștenitoarele lui Antipater se dovedesc a fi la fel de importante, atât ca pioni, cât și ca jucători surprinzător de independenți în acest joc al tronurilor macedonene. Saga se încheie cu încercarea eșuată a lui Nikaia, văduva strănepotului lui Antipater, Alexandru de Corint, de a deveni suverană independentă a Macedoniei.