Roma, Parthia și India: Apariția violentă a unei noi ordini mondiale 150-140 î.Hr.

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o perspectivă valoroasă asupra interconexiunii istorice a evenimentelor din perioada 150-140 î.Hr., concentrându-se în special pe declinul Imperiului Seleucid și pe ascensiunea Romei și a Parthiei. Deși autorul prezintă o înțelegere lăudabilă a subiectului, scrierea este afectată de alegeri discutabile, inclusiv judecăți morale moderne aplicate acțiunilor antice, utilizarea inconsecventă a numelor geografice și o structură narativă oarecum fragmentată.

Oferă conexiuni istorice valoroase între evenimentele perioadei, oferă detalii interesante despre un domeniu mai puțin frecvent abordat al istoriei și prezintă o abordare unică a analizei evenimentelor simultane din diferite regiuni. Autorul demonstrează o înțelegere solidă a subiectului.

Criticile includ aplicarea standardelor morale moderne la acțiunile istorice, utilizarea inconsecventă a numelor antice și moderne fără clarificări suficiente, o lipsă de coerență cronologică în narațiune și explicații de fundal insuficiente pentru anumite evenimente și figuri. Scrisul pare uneori o colecție de vignetă mai degrabă decât o narațiune coerentă.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Rome, Parthia & India: The Violent Emergence of a New World Order 150-140 BC

Conținutul cărții:

Între 152 și 138 î.Hr., o serie de războaie din Africa până în India au generat o situație geopolitică radical nouă. În 150, Roma era limitată la vestul Mediteranei, iar cel mai mare stat era Imperiul Seleukid. În 140, Roma se extinsese până la granițele Asiei Mici, iar Imperiul Seleukid era limitat la Siria. Noua mare putere din Orientul Mijlociu era Parthia, care se întindea de la Babilonia la Baktria. Cele două au împărțit între ele lumea occidentală până la cuceririle arabe din secolul al VII-lea d.Hr. În general, aceste războaie au fost tratate separat, însă ele au fost legate între ele. Criza a început în Siria odată cu sosirea pretendentului Alexandru Balas.

Exemplul său a fost copiat de Andriskos în Macedonia, anterior în serviciul Seleukidilor.

Reacția Romei la sfidarea Macedoniei, Greciei și Africii a produs cuceriri și distrugeri. Preocuparea regilor Seleukizi de a-și păstra tronul i-a permis lui Mithradates I al Parthiei să cucerească Iranul și Babilonia, iar în Iudeea o insurecție a reușit parțial. Mithradates a reușit să cucerească în parte pentru că celălalt inamic al său, Baktria, era preocupat de invaziile nomazilor care au dus la distrugerea Ai Khanum. Unul dintre motivele succesului nomazilor în Baktria a fost sifonarea puterii grecești în India, unde o expediție majoră, chiar în acești ani, a cucerit și jefuit în scurt timp vechea capitală imperială indiană Pataliputra. În acest proces, marile orașe Cartagina, Corint, Ai Khanum și Pataliputra au fost distruse, în timp ce Antiohia și Seleukeia-on-the-Tigris au fost grav afectate. Narațiunea lucidă a lui John Grainger arată cum aceste evenimente seismice, care s-au întins din India până în vestul Mediteranei, s-au interconectat pentru a remodela lumea antică.