Succesiunea imperială romană

Recenzii ale cititorilor

Cartea „The Roman Imperial Succession” de John D. Grainger oferă o explorare aprofundată a succesiunii împăraților romani de la Augustus până la căderea Imperiului Roman de Vest. Deși oferă o multitudine de informații și o analiză detaliată, cartea se remarcă prin scrierea densă și unele probleme de formatare.

Cartea este foarte informativă, extrem de detaliată și fascinantă. Ea include conținut valoros, cum ar fi diagrame dinastice, fotografii, o listă completă a împăraților, note extinse și o bibliografie. Este recomandată atât specialiștilor, cât și cititorilor profani interesați.

Scrierea poate fi densă, iar dimensiunea mică a fontului face uneori dificilă citirea. În ciuda faptului că are materiale utile, lipsa unui index este un dezavantaj semnificativ. De asemenea, cartea nu este potrivită pentru o lectură rapidă și necesită răbdare.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Roman Imperial Succession

Conținutul cărții:

O analiză a succesiunii imperiale romane și a eșecului de a găsi un sistem durabil și coerent de selectare a următorului împărat, cu peste 22 de tabele genealogice și 100 de imagini care ilustrează împărații. John D Grainger analizează succesiunea imperială romană, demonstrând că imperiul organizat de Augustus era fundamental defectuos în ceea ce privește metoda folosită pentru găsirea împăraților.

Sistemul lui Augustus era un amestec de ereditate, influențe senatoriale și militare, iar acestea erau în general antagonice. În consecință, Imperiul a trecut printr-o serie de crize, în care succesiunea unui împărat anterior, de obicei mort, era principala problemă. Infamul „An al celor patru împărați”, 69 d.Hr., este doar cea mai faimoasă dintre aceste crize, care au implicat adesea episoade de război civil sângeros și distructiv, asasinate și epurări.

Acestea au fost urmate de o perioadă, de obicei relativ scurtă, în care învingătorul în „criză” a instituit un nou sistem, jonglând cu cele trei elemente de bază identificate de Augustus, dar care a fost la fel de fragil și de scurtă durată ca și predecesorul său; aceste „consecințe” ale fiecărei crize sunt discutate. Textul lucid și erudit este susținut de numeroase tabele genealogice și de zeci de reprezentări ale împăraților.