Evoluția creatoare

Recenzii ale cititorilor

Recenzile pentru „Evoluția creatoare” de Henri Bergson evidențiază profunzimea și complexitatea filosofică a cărții, subliniind ideile sale revoluționare privind evoluția și conștiința. Cititorii apreciază perspectivele criticii lui Bergson față de alte sisteme filosofice și contribuțiile sale originale la înțelegerea vieții și a evoluției. Cu toate acestea, mulți recenzenți critică formatarea și aspectul slab al ediției pe care au citit-o, care au diminuat experiența de lectură.

⬤ Oferă o perspectivă profundă și revoluționară asupra evoluției și conștiinței.
⬤ Critică eficient gândirea filosofică convențională.
⬤ Abordează idei complexe cu privire la natura vieții și a timpului.
⬤ Inspiră o reflecție profundă și discuții pe marginea subiectului.
⬤ Evaluată ca o lucrare clasică demnă de o lectură atentă.

⬤ Layout slab, inclusiv fonturi mici și pagini mari, care îngreunează lectura.
⬤ Greșeli de tipar și lipsa de editare în anumite ediții.
⬤ Unele secțiuni sunt descrise ca fiind dense sau dificile, necesitând o atenție deosebită.
⬤ Proza complexă poate fi greu de urmărit, ducând la experiențe de lectură dezarticulate.

(pe baza a 33 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Creative Evolution

Conținutul cărții:

Creative Evolution a fost publicată în 1907 și tradusă în engleză în 1911. În această carte, Henri Bergson propune o versiune a ortogenezei în locul mecanismului de evoluție al lui Charles Darwin, sugerând că evoluția este motivată de un lan vital, un "impuls vital", care poate fi înțeles și ca impulsul creator natural al umanității.

În Evoluția creatoare, Bergson a dezvoltat, de asemenea, concepte despre timp care au influențat semnificativ scriitori și gânditori moderniști precum Marcel Proust și Thomas Mann. De exemplu, termenul său de "durată" se referă la o experiență mai individuală, subiectivă a timpului, spre deosebire de "timpul ceasului" matematic, măsurabil obiectiv. El sugerează că experiența timpului ca "durată" poate fi înțeleasă cel mai bine prin intuiție.

Discutând despre sensul vieții, Bergson ia în considerare ordinea naturii și forma inteligenței, inclusiv tendința geometrică a intelectului, și examinează mecanismele gândirii și ale iluziei. În plus, el prezintă o critică a ideii de imuabilitate și a conceptului de neant, de la Platon și Aristotel până la evoluționismul contemporanilor săi.

Filosoful francez Henri-Louis Bergson (1859-1941) a fost influent în tradiția filosofiei continentale, în special în prima jumătate a secolului al XX-lea, până la al Doilea Război Mondial. Bergson este cunoscut pentru argumentele sale conform cărora procesele experienței imediate și intuiția sunt mai semnificative decât raționalismul abstract și știința pentru înțelegerea realității.

În 1927, Bergson a primit Premiul Nobel pentru Literatură "în semn de recunoaștere a ideilor sale bogate și vitalizante și a talentului strălucit cu care acestea au fost prezentate". În 1930, Franța i-a acordat Grand-Croix de la Legion d'honneur.