Materie și memorie: Un eseu privind relația dintre corp și spirit

Recenzii ale cititorilor

Recenziile cărții „Materie și memorie” de Henri Bergson prezintă o imagine mixtă. Mulți recenzenți au lăudat ideile și filosofia prezentate de Bergson, considerându-le semnificative și lămuritoare în înțelegerea conștiinței și memoriei. Cu toate acestea, au apărut mai multe critici cu privire la calitatea edițiilor publicate, în special în ceea ce privește problemele de traducere, greșelile de tipar, problemele de formatare și dificultățile de lizibilitate.

⬤ Perspective și idei filosofice puternice despre conștiință și memorie.
⬤ Conținutul original este considerat vital pentru înțelegerea filosofiei și metafizicii.
⬤ Cartea este celebrată pentru ideile sale fascinante, în ciuda complexității sale.
⬤ Unele ediții sunt bine structurate și atractive, ceea ce le face să merite să fie achiziționate.

⬤ Numeroase erori de tipărire și de traducere, inclusiv greșeli de tipar și de imprimare a numelui autorului.
⬤ Fonturi mici și greu de citit în unele ediții.
⬤ Formatare slabă în edițiile Kindle și paperback, făcând textul greu de urmărit.
⬤ Natura complexă a cărții reprezintă o provocare pentru cititorii obișnuiți să se implice în material.

(pe baza a 33 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Matter and Memory: An Essay on the Relation of Body and Spirit

Conținutul cărții:

Matter and Memory: An Essay on the Relation of Body and Spirit, este o explorare complexă a naturii umane și a spiritualității memoriei. În această lucrare, Henri Bergson investighează funcția creierului și se opune ideii că memoria ar fi de natură materială, găzduită într-o anumită parte a sistemului nervos. El susține că Materia și memoria "este franc dualistă", conducând la o examinare atentă a problemelor din relația dintre corp și minte. Teoriile sale privind sensul, dualismul, percepția pură, conceptul de virtualitate și imaginea sa a conului memoriei pot face din această lucrare o lucrare existențialistă confuză și provocatoare. Cu toate acestea, anii de cercetare și investigațiile patologice extinse pe care le-a petrecut în pregătirea acestui eseu și a altora i-au adus o mare distincție, pe bună dreptate meritată, ca teoretician și filosof strălucit.

Bergson a scris Materia și memoria ca reacție la Maladiile memoriei (1881) de Th odule Ribot, în care acesta susținea că descoperirile științei creierului dovedesc că memoria este localizată într-o anumită parte a sistemului nervos.

Localizat în creier și deci de natură materială. Bergson s-a opus acestei reduceri a spiritului la materie. Apărând o poziție clară anti-reducționistă, el a considerat că memoria este de natură profund spirituală, creierul servind necesității de a orienta acțiunea prezentă prin inserarea amintirilor relevante. Creierul fiind astfel de natură practică, anumite leziuni tind să perturbe această funcție practică, dar fără a șterge memoria ca atare. În schimb, amintirile nu sunt pur și simplu "întrupate" și nu își pot îndeplini scopul.

Filosoful francez Henri-Louis Bergson (1859-1941) a fost influent în tradiția filosofiei continentale, în special în prima jumătate a secolului al XX-lea, până la al Doilea Război Mondial. Bergson este cunoscut pentru argumentele sale conform cărora procesele de experiență imediată și intuiție sunt mai importante decât raționalismul abstract și știința pentru înțelegerea realității.

În 1927, Bergson a primit Premiul Nobel pentru Literatură "în semn de recunoaștere a ideilor sale bogate și vitalizante și a talentului strălucit cu care acestea au fost prezentate". În 1930, Franța i-a acordat Grand-Croix de la Legion d'honneur.