Materie și memorie: Un eseu despre relația dintre corp și spirit

Recenzii ale cititorilor

Recenziile la cartea „Materie și memorie” de Henri Bergson prezintă o imagine mixtă a conținutului și a edițiilor cărții. În timp ce ideile filosofice sunt lăudate pentru profunzimea și originalitatea lor, mulți recenzenți critică calitatea edițiilor publicate, citând numeroase erori tipografice, formatul slab și probleme cu traducerea, în special în versiunile Kindle. În general, cartea este considerată ca fiind fundamental importantă, dar dificil de citit din cauza problemelor semnalate cu privire la prezentarea sa.

⬤ Profunzime filosofică și originalitate, în special în ceea ce privește mintea și memoria.
⬤ Idei pătrunzătoare care pun la îndoială viziunile tradiționale asupra conștiinței.
⬤ Unele ediții sunt bine formatate și atractive.
⬤ Foarte recomandate celor interesați de metafizică și filosofie.

⬤ Numeroase erori tipografice și probleme de traducere în anumite ediții.
⬤ Formatare slabă, în special în versiunile Kindle, ceea ce le face greu de citit.
⬤ Greșeală de tipar a numelui autorului în unele exemplare.
⬤ Textul este considerat complicat și dificil de înțeles.

(pe baza a 33 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Matter and Memory: An Essay on the Relation of Body and Spirit

Conținutul cărții:

Matter and Memory: An Essay on the Relation of Body and Spirit, este o explorare complexă a naturii umane și a spiritualității memoriei. În această lucrare, Henri Bergson investighează funcția creierului și se opune ideii că memoria ar fi de natură materială, găzduită într-o anumită parte a sistemului nervos. El susține că Materia și memoria "este franc dualistă", conducând la o examinare atentă a problemelor din relația dintre corp și minte. Teoriile sale privind sensul, dualismul, percepția pură, conceptul de virtualitate și imaginea sa a conului memoriei pot face din această lucrare o lucrare existențialistă confuză și provocatoare. Cu toate acestea, anii de cercetare și investigațiile patologice extinse pe care le-a petrecut în pregătirea acestui eseu și a altora i-au adus o mare distincție, pe bună dreptate meritată, ca teoretician și filosof strălucit.

Bergson a scris Materia și memoria ca reacție la Maladiile memoriei (1881) de Th odule Ribot, în care acesta susținea că descoperirile științei creierului dovedesc că memoria este localizată într-o anumită parte a sistemului nervos.

Localizat în creier și deci de natură materială. Bergson s-a opus acestei reduceri a spiritului la materie. Apărând o poziție clară anti-reducționistă, el a considerat că memoria este de natură profund spirituală, creierul servind necesității de a orienta acțiunea prezentă prin inserarea amintirilor relevante. Creierul fiind astfel de natură practică, anumite leziuni tind să perturbe această funcție practică, dar fără a șterge memoria ca atare. În schimb, amintirile nu sunt pur și simplu "întrupate" și nu își pot îndeplini scopul.

Filosoful francez Henri-Louis Bergson (1859-1941) a fost influent în tradiția filosofiei continentale, în special în prima jumătate a secolului al XX-lea, până la al Doilea Război Mondial. Bergson este cunoscut pentru argumentele sale conform cărora procesele de experiență imediată și intuiție sunt mai importante decât raționalismul abstract și știința pentru înțelegerea realității.

În 1927, Bergson a primit Premiul Nobel pentru Literatură "în semn de recunoaștere a ideilor sale bogate și vitalizante și a talentului strălucit cu care acestea au fost prezentate". În 1930, Franța i-a acordat Grand-Croix de la Legion d'honneur.