Fairy and Folk Tales of the Irish Peasantry, Edited by W.B.Yeats, Științe sociale, Folclor și mitologie

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o compilație bogată de folclor și basme irlandeze, în mare parte extrase din surse gaelice originale. Oferă un amestec de povești ciudate și captivante, ceea ce o face o comoară pentru cei interesați de cultura și literatura irlandeză. Cititorii apreciază varietatea de povești și farmecul scrisului lui Yeats, deși unii găsesc limbajul arhaic și provocator.

⬤ Excelentă sursă de basme celtice brute.
⬤ Varietate distractivă de povești, dintre care multe sunt unice.
⬤ Stil de scriere fermecător.
⬤ Bună legătură cu moștenirea irlandeză.
⬤ Colecție bine organizată reprezentând o gamă largă de povești populare.
⬤ Povestiri captivante și perspective interesante asupra culturii populare irlandeze.
⬤ Potrivite pentru povești înainte de culcare și pentru predarea lecțiilor de viață.

⬤ Limbajul poate fi arhaic și dificil pentru unii cititori.
⬤ Anumite povestiri pot părea plictisitoare sau prost organizate.
⬤ Nu sunt potrivite pentru a fi citite într-o singură ședință; poveștile sunt mai bine savurate individual.
⬤ Unele note de subsol pot fi omise sau insuficiente pentru scopuri de cercetare.
⬤ Elementele religioase din unele povestiri ar putea diminua plăcerea pentru unii cititori.

(pe baza a 114 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Fairy and Folk Tales of the Irish Peasantry, Edited by W.B.Yeats, Social Science, Folklore & Mythology

Conținutul cărții:

Potrivit lui Yeats, gorta fricii cutreieră pământul în perioadele de foamete, cerând pomană de la trecători. În această versiune, gorta fricii poate fi o potențială sursă de noroc pentru persoanele generoase.

Dacă ești străin, nu vei obține cu ușurință legende cu fantome și basme, chiar și într-un sat din vest. Trebuie să te apuci cu abilitate de treabă și să te împrietenești cu copiii și bătrânii, cu cei care nu au simțit presiunea existenței doar la lumina zilei și cu cei la care aceasta este din ce în ce mai redusă și va dispărea cu totul într-una din aceste zile. Bătrânele sunt cele mai învățate, dar nu vor fi atât de ușor de făcut să vorbească, deoarece zânele sunt foarte secretoase și nu le place să li se vorbească, și nu există multe povești cu bătrâne care aproape că au fost prinse în mormânt sau amorțite de exploziile zânelor.

Pe mare, când plasele sunt scoase și cimpoaiele sunt aprinse, vreun vechi tezaur de povești va deveni vorbăreț, povestindu-și istoriile în ton cu scârțâitul bărcilor. Noaptea Sfântului Ajun, de asemenea, este un moment minunat, iar pe vremuri multe povești erau auzite la priveghi.

Dar preoții s-au împotrivit priveghiurilor. În Parochial Survey of Ireland este consemnat cum povestitorii obișnuiau să se adune împreună într-o seară și, dacă vreunul avea o versiune diferită de a celorlalți, toți o recitau pe a lor și votau, iar cel care avea versiunea diferită trebuia să respecte verdictul lor.

În acest fel, poveștile au fost transmise cu atâta acuratețe, încât lunga poveste a lui Dierdre a fost, în primele decenii ale acestui secol, spusă aproape cuvânt cu cuvânt, ca în MSS-urile foarte vechi din Societatea Regală din Dublin.