Fantoma de la Operă

Recenzii ale cititorilor

Recenziile la „Fantoma de la operă” exprimă un amestec de admirație și critică. Cititorii apreciază intriga bogată și temele complexe de dragoste, obsesie și groază, precum și decorurile istorice și atmosferice. Cu toate acestea, ei observă adesea probleme cu stilul de scriere, în special în traduceri, și găsesc motivațiile personajelor oarecum frustrante sau cu care este dificil să se conecteze.

** Intriga bogată, complexă, cu elemente gotice și un amestec de genuri, inclusiv groază, romantism și mister. ** Decorul atmosferic în adevărata sală de operă Palais Garnier pune în valoare povestea. ** Personaje bine dezvoltate și profunzime emoțională, în special în portretizarea lui Erik, Fantoma. ** Stil narativ interesant care adaugă straturi prin perspective multiple. ** Povestire înfiorătoare și captivantă care a inspirat diverse adaptări.

** Stil de scriere ciudat și învechit, care face uneori lectura dificilă. ** Erorile de traducere și inconsecvențele din versiunile integrale pot deruta cititorii. ** Unele personaje, în special Christine și Raoul, pot fi considerate frustrante sau lipsite de compasiune. ** Structura cărții, care seamănă cu ancheta unui jurnalist, întrerupe fluxul narativ. ** Anumite puncte ale complotului par întortocheate sau subexplorate, ceea ce face dificilă urmărirea lor de către cititori.

(pe baza a 1492 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Phantom of the Opera

Conținutul cărții:

Fantoma de la operă de Gaston Leroux Cântăreața de operă Christine triumfă la gala din seara pensionării vechilor manageri. Vechiul ei prieten din copilărie, Raoul, o aude cântând și își amintește de dragostea lui pentru Christine.

În acest timp, se zvonește că la Operă trăiește o fantomă, care se face cunoscută managerilor prin scrisori și acte răuvoitoare. La ceva timp după gală, Opera din Paris joacă Faust, cu primadonna Carlotta în rolul principal, împotriva voinței Fantomei. În timpul spectacolului, Carlotta își pierde vocea, iar marele candelabru se prăbușește în public.

Christine este răpită de fantomă și este dusă în casa sa din pivnițele Operei, unde se identifică drept Erik. El plănuiește să o țină acolo câteva zile, sperând că ea va ajunge să îl iubească.

Dar ea îl face pe Erik să-și schimbe planurile atunci când îl demască și, spre groaza amândurora, îi vede chipul fără nas, fără buze și cu ochii scufundați, care seamănă cu un craniu uscat de secole, acoperit de carne moartă îngălbenită. Temându-se că ea îl va părăsi, el decide să o țină cu el pentru totdeauna, dar când Christine cere să fie eliberată după două săptămâni, el acceptă cu condiția ca ea să-i poarte inelul și să-i fie fidelă.