Glorie

Recenzii ale cititorilor

Romanul „Glorie” de Vladimir Nabokov, deși nu este la fel de rafinat ca operele sale ulterioare, este o poveste de maturizare profund explorată, care îl urmărește pe Martin Edelweiss, un tânăr de origine rusă și elvețiană care navighează prin viața din Europa după Revoluția Rusă. Cartea prezintă o proză frumoasă și teme de alienare, dor romantic și incertitudine existențială, deși mulți cititori consideră că îi lipsește dezvoltarea intrigii și profunzimea personajelor.

⬤ Scriere rafinată: Proza lui Nabokov este celebrată pentru frumusețea și atenția la detalii, făcând ca fiecare descriere să rezoneze profund cu cititorii.
⬤ Teme bogate: Explorarea alienării, a idealismului romantic și a „generației pierdute” oferă profunzime și înțelegere.
⬤ Studiu interesant al personajului: Martin Edelweiss este descris ca un personaj complex care se luptă cu identitatea și scopul în mijlocul tulburărilor sociale.
⬤ Elementele autobiografice adaugă autenticitate și rezonanță personală narațiunii.

⬤ Lipsă de intrigă: Mulți cititori au considerat povestea meandrică și fără scop, cu puțină acțiune sau rezoluție semnificativă.
⬤ Dezvoltarea personajelor: Unii au considerat că Martin, în ciuda faptului că este personajul central, nu are profunzime și farmec, ceea ce face dificilă legătura cu el.
⬤ Sfârșit ambiguu: Concluzia este percepută ca fiind neclară sau neconcludentă, ceea ce poate frustra cititorii care caută un arc narativ tradițional.
⬤ Percepția generală că este o lucrare mai slabă a lui Nabokov în comparație cu romanele sale ulterioare, mai celebre.

(pe baza a 20 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Glory

Conținutul cărții:

„În general, Glory este cel mai fericit lucru al meu.

„Distracția Gloriei este... să fie căutat în ecoul și legătura evenimentelor minore, în schimburile de la un capăt la altul, care produc o iluzie de impuls; într-un vechi vis cu ochii deschiși care devine în mod direct binecuvântarea mingii îmbrățișate la piept sau în viziunea întâmplătoare a mamei lui Martin îndurerată dincolo de cadrul temporal al romanului, într-o abstracție a viitorului pe care cititorul o poate doar ghici, chiar și după ce a parcurs în fugă ultimele șapte capitole, în care o nebunie regulată de răsturnări de situație structurale și o mascaradă a tuturor personajelor culminează cu un final furios, deși nu se întâmplă mare lucru la sfârșit - doar o pasăre cocoțată pe un ghem în cenușiul unei zile ploioase” - Vladimir Nabokov.