Speak, Memory: O autobiografie revizitată

Recenzii ale cititorilor

Recenzile la cartea de memorii a lui Nabokov, „Vorbește, memorie”, prezintă o tapiserie diversă de reacții, lăudând frumusețea lingvistică și portretul sugestiv al aristocrației ruse prerevoluționare, dar remarcând în același timp și provocările sale în ceea ce privește accesibilitatea și implicarea emoțională.

Proza este foarte lăudată pentru frumusețea lirică și imaginile vii, demonstrând stăpânirea excepțională a limbii de către Nabokov. Mulți recenzenți subliniază descrierile bogate și texturate ale vieții din Rusia țaristă, meditațiile atente asupra memoriei și farmecul anecdotelor personale ale autorului. În plus, memoriile sunt considerate o resursă valoroasă pentru scriitorii aspiranți care doresc să își îmbunătățească propria meserie.

Unii cititori au considerat că memoriile sunt prea dense și greu de citit, dificultățile fiind generate de vocabularul vast și stilul complex de scriere al lui Nabokov. Există mențiuni conform cărora cartea pare plictisitoare în anumite momente, iar unii critici indică o preferință pentru o structură narativă mai directă. În plus, anumite elemente tematice, cum ar fi discuțiile despre fluturi și șah, au fost considerate mai puțin atractive pentru cititorii generali.

(pe baza a 161 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Speak, Memory: An Autobiography Revisited

Conținutul cărții:

Speak, Memory, publicată pentru prima dată în 1951 sub titlul Dovezi concludente și apoi revizuită asiduu în 1966, este o evocare elegantă și bogată a vieții și vremurilor lui Nabokov, chiar dacă oferă o perspectivă incisivă asupra operelor sale majore, printre care Lolita, Pnin, Disperarea, Darul, Viața reală a lui Sebastian Knight și Apărarea.