Ochiul

Recenzii ale cititorilor

„Ochiul” lui Nabokov prezintă o explorare suprarealistă și de o comedie neagră a identității și moștenirii prin ochii unui narator mort sau muribund care observă opiniile celorlalți despre el. Deși invită cititorii să reflecteze asupra modului în care identitatea cuiva este modelată de percepții și relații, complexitatea romanului poate fi atât captivantă, cât și derutantă, ducând la sentimente mixte cu privire la execuția sa generală.

Nuvela este lăudată pentru conceptul său unic, scriitura lirică și explorarea fascinantă a unor teme precum identitatea și percepția. Cititorii apreciază măiestria lui Nabokov în ceea ce privește imaginile și limbajul, precum și investigațiile filosofice captivante privind existența și reflecția asupra propriei persoane. Mulți recenzenți consideră cartea amuzantă și stimulantă din punct de vedere intelectual, evidențiindu-i inteligența și elementele comice.

Unii cititori consideră că narațiunea este confuză și greu de urmărit, în special din cauza abordării ambigue a realismului și a schimbărilor de perspectivă. Există critici cu privire la dezvoltarea personajelor și la implicarea în intrigă, unii având impresia că configurația inițială captivantă își pierde din avânt. În plus, în timp ce unii i-au apreciat complexitatea, alții au considerat că a devenit prea autoindulgentă sau pretențioasă.

(pe baza a 27 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Eye

Conținutul cărții:

Cel de-al patrulea roman al lui Nabokov, Ochiul, este atât un roman polițist farsant, cât și o poveste profund refractivă despre vicisitudinile identităților și ale aparențelor.

Protagonistul lui Nabokov, Smurov, este un emigrant rus îndrăgostit, extrem de conștient de sine, care trăiește în Berlinul de dinainte de război și care se sinucide după ce a fost umilit de un soț gelos, doar pentru a suferi nedreptăți și mai mari în viața de apoi.