Hayde Santamara, revoluționară cubaneză: A condus prin transgresiune

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Haydee Santamaría: Cuban Revolutionary” de Margaret Randall oferă un portret profund și poetic al lui Haydee Santamaría, o figură-cheie a Revoluției cubaneze. Cartea explorează viața, contribuțiile și peisajul socio-politic al Cubei, punând în discuție percepțiile formate de decenii de narațiuni ale Războiului Rece. Lucrarea este lăudată pentru impactul emoțional și profunzimea sa, deși unii cititori consideră stilul narativ mai puțin viu decât se așteptau.

Cartea este bine documentată și oferă o perspectivă importantă și emoționantă asupra vieții lui Haydee Santamaría și asupra istoriei cubaneze. Cartea combină biografia, istoria, analiza politică și poezia, ceea ce o face o lectură unică și de impact. Cititorii apreciază legătura personală a lui Randall cu Santamaría și portretul său nuanțat al subiectului. Cartea pune în lumină un revoluționar trecut cu vederea și pune în discuție concepțiile greșite predominante despre Cuba.

Unii cititori consideră că narațiunea nu are o calitate cinematografică, dorind o descriere mai vie a evenimentelor. Deși cartea este descrisă ca nefiind o biografie tradițională, această abordare îi poate lăsa pe unii să caute o relatare mai directă a vieții lui Santamaría.

(pe baza a 12 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Hayde Santamara, Cuban Revolutionary: She Led by Transgression

Conținutul cărții:

Luând parte la prima acțiune armată a Revoluției cubaneze în 1953, suportând tortura și uciderea fratelui și logodnicului ei, asumându-și un rol de lider în mișcarea clandestină și introducând arme în Cuba, Haydee Santamaria a fost singura femeie care a participat la fiecare fază a Revoluției.

Practic necunoscută în afara Cubei, Santamaria a fost un membru de încredere al cercului interior al lui Fidel Castro și prietenă a lui Che Guevara. După victoria Revoluției, Santamaria a fondat și a condus instituția culturală și artistică Casa de las Americas, care a atras artiști de vârf, a expus cubanezii la unele dintre cele mai mari minți creative din lume și a protejat artiștii homosexuali, de culoare și feministe de represiunea statului.

Sinuciderea lui Santamaria în 1980 a provocat confuzie și disconfort în întreaga Cubă; în ciuda angajamentului ei față de Revoluție, dezaprobarea sinuciderii de către ortodoxia comunistă a împiedicat conducerea cubaneză să o plângă și să o sărbătorească în Piața Revoluției. În acest portret impresionist al prietenei sale Haydee Santamaria, Margaret Randall arată cum o femeie poate contribui la schimbarea cursului istoriei.