Evaluare:
În general, cartea care detaliază legendele regelui Arthur, tradusă de Keith Baines, a primit recenzii mixte. Mulți cititori apreciază accesibilitatea și stilul său narativ, ceea ce o face o introducere potrivită în legendele arthuriene. Cu toate acestea, unele critici subliniază previzibilitatea și plictiseala ocazională a conținutului.
Avantaje:⬤ Accesibilă și ușor de citit, ceea ce o face potrivită pentru începători în legendele arthuriene.
⬤ Bine structurată, cu introduceri și glosare utile.
⬤ Oferă o perspectivă istorică asupra celebrelor povestiri.
⬤ Mulți cititori o găsesc plăcută și merită recitită.
⬤ Livrare excelentă și calitate a produsului.
⬤ Intriga previzibilă, remarcată în special de cititorii familiarizați cu finalul.
⬤ Unii recenzenți consideră stilul de scriere plictisitor, repetitiv și lipsit de profunzime emoțională.
⬤ Calitatea fizică a cărții (cum ar fi materialul folosit) poate fi slabă.
⬤ Nu toată lumea apreciază stilul narativ, unii considerând că este lipsit de angajament.
(pe baza a 49 recenzii ale cititorilor)
Această carte istorică poate avea numeroase greșeli de scriere și text lipsă. Cumpărătorii pot descărca de obicei o copie scanată gratuită a cărții originale (fără greșeli de scriere) de la editură.
Nu este indexată. Neilustrat. Ediția din 1910.
Extras: ...
și un scut verde și o suliță verde. Și atunci au alergat împreună cu toate puterile lor și și-au frânt sulițele în mâinile lor.
Și apoi și-au scos săbiile și au dat multe lovituri triste, și unul din ei a rănit pe altul rău de tot. Iar la urmă, la o răsturnare, Beaumains cu calul său a lovit în lateral calul cavalerului verde, care a căzut la pământ. Atunci cavalerul cel verde și-a ferit ușor calul și l-a îmbrăcat pe jos.
Acela a văzut pe Beaumains și cu aceasta s-a alipit și s-au năpustit ca doi crai puternici multă vreme și au sângerat amândoi. Atunci a venit Damosel și a zis: "Stăpâne, cavalerul cel verde, de ce, de rușine, stai așa de mult să te lupți cu pungașul de bucătărie? Vai, e rușine că ai fost făcut vreodată cavaler, să vezi un asemenea flăcău care să se lupte cu un asemenea cavaler, așa cum buruiana a crescut peste porumb. Atunci, cavalerul cel verde s-a rușinat și a dat o lovitură puternică și și-a străpuns scutul.
Când Beaumains și-a văzut scutul despicat, s-a cam rușinat de lovitura aceea și de limbajul ei; și atunci i-a dat așa o bufnitură în cârmă, încât a căzut în genunchi. Și așa deodată Beaumains l-a tras la pământ umilindu-se.
Atunci cavalerul cel verde i-a strigat milă și l-a predat lui Sir Beaumains, rugându-l să nu-l ucidă. Totul este în zadar, zise Beaumains, căci vei muri numai dacă acest damosel care a venit cu mine mă va ruga să-ți salvez viața. Și cu aceasta și-a desfăcut coiful ca și cum ar fi vrut să-l ucidă.
Vai de tine, fals paj de bucătărie, niciodată nu te voi ruga să-i salvezi viața, căci niciodată nu voi fi atât de mult în primejdia ta.
Atunci va muri, zise Beaumains. Nu atât de tare, ticălosule, spuse dascălul, încât să-l omori. Vai, zise cavalerul verde, nu mă lăsa să mor pentru o frumoasă...
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)