Leviathan - THE MATTER, FORME, & POWER OF A COMMON-WEALTH ECCLESIASTICAL AND CIVILL: The 100 best nonfiction books: Nr. 94 - Leviathan de Thomas Hobbes

Recenzii ale cititorilor

Leviatanul” lui Hobbes este un text complex și fundamental în filosofia politică, care discută despre natura umană, guvernare și contractul social. În timp ce mulți recenzenți laudă ideile și argumentele lui Hobbes, aceștia subliniază, de asemenea, dificultățile de citire a cărții din cauza limbajului învechit și a lungimii sale. În general, cititorii sunt de acord că este o lucrare importantă, dar care necesită răbdare și lectură atentă.

⬤ Explorare aprofundată a filosofiei politice și a naturii umane.
⬤ Oferă un argument convingător pentru necesitatea unui guvern central puternic.
⬤ Considerat un text clasic și fundamental în teoria contractului social.
⬤ Provocator și bogat în perspective.
⬤ Unele ediții sunt surprinzător de ușor de citit în ciuda complexității sale.

⬤ Lung și dificil de citit datorită limbajului și structurii sale învechite.
⬤ Unele ediții pot avea o legătură slabă sau erori tipografice.
⬤ Pot necesita resurse sau ghiduri suplimentare pentru o înțelegere adecvată.
⬤ Nu toți cititorii sunt de acord cu concluziile lui Hobbes, ceea ce poate limita atractivitatea pentru unii.

(pe baza a 251 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Leviathan - THE MATTER, FORME, & POWER OF A COMMON-WEALTH ECCLESIASTICAL AND CIVILL: The 100 best nonfiction books: No 94 - Leviathan by Thomas Hobbes

Conținutul cărții:

RECENZII ale cărții LEVIATHAN de Thomas Hobbes.

Cele mai bune 100 de cărți de nonficțiune: Nr. 94 - Leviathan de Thomas Hobbes (1651)

Eseul lui Thomas Hobbes despre contractul social este atât un text fondator al gândirii occidentale, cât și o capodoperă de spirit și imaginație.

Potrivit istoricului și bârfitorului John Aubrey din secolul al XVII-lea, Thomas Hobbes "obișnuia să spună că, dacă ar fi citit la fel de mult ca ceilalți oameni, nu ar fi știut mai mult decât ceilalți oameni". Ca mare gânditor, Hobbes întruchipează bunul simț englezesc și spiritul de amator și este cu atât mai atrăgător cu cât filosofia sa derivă din experiența sa de savant și om de litere, contemporan și asociat ocazional cu Galileo, Descartes și tânărul Charles Stuart, prinț de Wales, înainte de Restaurație.

Hobbes însuși s-a născut în epoca elisabetană și îi plăcea să spună că nașterea sa prematură din 1588 a fost cauzată de anxietatea mamei sale în fața amenințării Armadei spaniole: .

... a fost mama mea dragă.

A adus pe lume gemeni deodată, atât pe mine, cât și frica.

De-a lungul lungii sale vieți, Hobbes nu a fost niciodată departe nici de pericolul vremurilor (în special războiul de treizeci de ani și războiul civil englez), nici de pericolul promovat de realismul melancolic și claritatea pragmatică a filosofiei sale. Care este, se întreabă Hobbes, forma de politică care ar oferi securitatea pe care el și contemporanii săi o doreau, dar care le-a fost întotdeauna refuzată?

Frontispiciu la Leviathan de Thomas Hobbes.

Faimosul frontispiciu la Leviathan. Fotografie: Alamy.

Subintitulat The Matter, Forme and Power of a Commonwealth Ecclesiasticall and Civil, Leviathan a apărut pentru prima dată în 1651, în timpul anilor Cromwell, cu probabil cea mai faimoasă pagină de titlu din canonul englez, o gravură a unui gigant omnipotent, compus din miriade de figuri umane minuscule, care se profilează deasupra unui peisaj pastoral, cu sabia și crosul ridicate.

Astfel, "Leviatanul" (puterea suverană) a intrat în lexicul englez, iar viziunea lui Hobbes despre om, care nu este în mod natural o ființă socială, animată de respect pentru comunitate, ci o creatură pur egoistă, motivată de avantajul personal, a fost condensată în celebrul său rezumat al existenței omenirii ca fiind "solitară, săracă, urâtă, brută și scurtă".

Argumentul lui Hobbes a fost că, pentru a îmbunătăți aceste condiții, omul ar trebui să adopte anumite "legi ale naturii" prin care societății umane i s-ar interzice să facă "ceea ce este distructiv" pentru viață, iar virtutea ar fi mijlocul de "viață pașnică, sociabilă și confortabilă".

Prima lege a naturii este: "fiecare om ar trebui să caute pacea". Acesta, susține el, va fi un obiectiv dificil: înclinația generală a întregii omeniri este "o dorință perpetuă și neliniștită de putere după putere, care nu încetează decât în moarte". A doua lege a naturii este: "un om (trebuie) să fie dispus, atunci când și alții sunt la fel... să renunțe la dreptul său la toate lucrurile.

Și să se mulțumească cu atâta libertate împotriva altor oameni, cât ar permite altor oameni împotriva sa". A treia lege a naturii este: "oamenii își respectă legămintele făcute".

În esență, aceasta reprezintă contractul social al lui Hobbes, impus de o putere externă. În consecință, membrii societății civile ar trebui să încheie un contract pentru a-și conferi puterea și forța "unui singur om sau unei adunări de oameni... În acest fel, mulțimea astfel unită într-o singură persoană se numește o comunitate". Pentru Hobbes, contractarea unei astfel de puteri este singura garanție a păcii și prosperității: "În timpul în care oamenii trăiesc fără o putere comună care să îi țină pe toți în respect, ei se află în acea stare care se numește război.

Și un astfel de război este fiecare om împotriva fiecărui om.".