Maigret la tribunal

Recenzii ale cititorilor

Recenzile despre romanul Maigret evidențiază stilul unic de scriere al autorului, natura captivantă a poveștii și portretul său pătrunzător al sistemului judiciar francez. Unii cititori consideră începutul inovator, deși ultimele părți ale intrigii au fost notate ca fiind oarecum forțate sau mai puțin captivante. În general, această lucrare este considerată o completare solidă, dacă nu excepțională, la seria Maigret.

⬤ Abordare unică care începe povestea în tribunal, ceea ce adaugă profunzime.
⬤ Stil de scriere captivant, care oferă răsturnări de situație și surprize.
⬤ Explorare pătrunzătoare a justiției penale franceze și a muncii de poliție.
⬤ Personaje bine dezvoltate, în special Maigret.
⬤ Lungimea scurtă permite o lectură ușoară.

⬤ Unele elemente ale intrigii s-au simțit forțate sau lipsite de emoție spre final.
⬤ Nu este considerată una dintre cele mai bune din seria Maigret.
⬤ Atmosfera judiciară a fost considerată molipsitoare și poate diminua emoția generală a poveștii.

(pe baza a 22 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Maigret in Court

Conținutul cărții:

"Arta sa este supremă" John Banville

S-au trezit dintr-o dată într-o lume impersonală, în care cuvintele de zi cu zi păreau să nu mai însemne nimic, în care cele mai banale detalii erau traduse în formule neinteligibile. Robele negre ale judecătorilor, hermina, roba roșie a procurorului sporesc impresia de ceremonie de piatră în care individul nu contează.

Maigret primește un telefon anonim privind uciderea brutală a unei femei și a unui copil mic. Denunțul îl privește pe nepotul femeii, un bărbat blând și manierat pe nume Gaston Meurant. Maigret nu este convins de vinovăția bărbatului și, la procesul acestuia, scoate la iveală câteva adevăruri șocante despre viața privată a lui Meurant, care ar putea dovedi nevinovăția acestuia.

'Unul dintre cei mai mari scriitori ai secolului XX... Simenon a fost inegalabil în a ne face să privim în interior, deși această abilitate a fost mascată de strălucirea sa de a ne absorbi obsesiv în poveștile sale' Guardian.